Lucrări de licență: Tactica efectuării percheziției informatice

Cuprinsul lucrării de licență

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PERCHEZIȚIA 5
1.1. Aspecte generale 5
1.2. Scopul și importanța percheziţiei 8
1.3. Reglementarea juridică a percheziţiei şi limitele acesteia 10
1.4. Clasificarea percheziţiei 13
CAPITOLUL II. ELEMENTE METODOLOGICE DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DIN DOMENIUL CRIMINALITĂȚII INFORMATICE 15
2.1. Modalități de săvârșire a infracțiunilor cibernetice 15
2.1.1. Aspecte generale 15
2.1.2. Modalități de săvârșire 16
2.2. Investigarea criminalistică a infracțiunilor informatice 21
CAPITOLUL III. PARTICULARITĂȚI PRIVIND PERCHEZIȚIA INFORMATICĂ 28
3.1. Aspecte generale 28
3.2. Efectuarea percheziţiei informatice 29
3.3. Particularităţi privind cercetarea la faţa locului în cazul infracţiunilor informatice 31
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 35
BIBLIOGRAFIE 38

Introducerea lucrării de diplomă

Dezvoltarea Internetului a determinat transformarea societăţii într-o so­cietate informaţională şi apariţia fenomenului de globalizare. în acest sens, Academicianul Mihai Drăgănescu declară: „Este normal să gândim că şi globalizarea ca efect al Internetului să ia forma la care să participe toţi participanţii la globalizare. Aceasta este lecţia Internetului, care s-a dovedit un mare succes în istoria tehnologică şi socială a omenirii, arătând şi calea pe care trebuie s-o urmeze procesul de globalizare, aceea a participării tuturor în moduri care urmează a fi generate în mare măsură de utilizatorii globalizării. Ca şi Internetul, globalizarea nu va putea fi strict ierarhică pentru a fi o reuşită a omenirii3“.

Aşadar, putem spune că societatea informaţională creează premisele apariţiei unui nou tip de societate, societatea bazată pe cunoaştere. Socie­tatea cunoaşterii are semnificaţia unei noi economii în care principalul element îl constituie procesul de inovare4.

Noua economie se caracterizează prin influenţa Internetului ca piaţă în societatea informaţională şi prin recunoaşterea importanţei valorii bunurilor intangibile, care sunt nemateriale, au valoare şi creează valoare[1].

La nivel internaţional se manifestă un consens în terminologia Interne­tului, folosindu-se termenul, de cyberspace. Acest termen a fost folosit pentru prima dată de William Gibson, în romanul science-fiction „Neuromancer”[2]

De-a lungul timpului s-a dovedit că Internetul este un sistem vulnerabil. Principalul element de vulnerabilitate îl constituie atacurile pe reţeaua Inter­net apărută într-o perioadă când nu existau astfel de probleme. Datorită rolului pe care Internetul îl are în societate, vulnerabilitatea sa devine o nouă problemă a societăţii umane[3].

Principalele avantaje ale reţelei Internet (accesibilitatea; uşurinţa în utili­zare; independenţa de distanţă; posibilitatea unor aplicaţii în domeniul afa­cerilor; surse relativ egale pentru toţi utilizatorii), precum şi vulnerabilităţile sale au creat un cadru favorabil pentru activităţile criminale, determinând apariţia unei noi forme de manifestare a criminalităţii, criminalitatea infor­matică[4].

Criminalitatea informatică şi tehnologia vor converge din ce în ce mai mult, iar infractorii din domeniul informatic utilizează noutăţile tehnologice pentru a săvârşi astfel de infracţiuni în domeniul cyberspace-ului[5]. Noua tehnologie le conferă infractorilor din domeniul informatic posi­bilitatea de a se sustrage anchetelor penale[6].

De regulă, un mandat de percheziție specifică locaţia în care trebuie să aibă loc o percheziţie, anchetatorii urmând să ridice obiectele aflate în locul pe care aceştia le puteau accesa. Computerele conţin însă o lume virtuală, în care datele există nu sub o formă materială. Într-o reţea, locaţia fizică a informaţiei poate fi necunoscută; de exemplu, un informator indică o fraudă financiară la firma la care lucrează, acesta vizând registrele falsificate în terminalul dintr-o clădire sau dintr-un anumit oraş, însă server-ul se află într-o altă clădire, oraş, ţară.

Complexitatea percheziției informatice și a acțiunilor ce decurg din aceasta a fost motivul care a stat la baza alegerii acestei lucrări de licență. Am structurat materialul pe trei capitole. Primul este unul teoretic și prezinte aspecte generale referitoare la percheziție. Cel de-al doilea capitol analizează elementele metodologice de investigare a infracțiunilor din domeniul criminalității informatice. Ultimul capitol analizează particularitățile percheziției informatice abordând și aspecte conexe ca mijloacele de probă în cadrul investigării infracțiunilor informatice ori ridicarea de sisteme informatice.



[1]     Maxim Dobrinoiu, Infracțiuni în domeniul informatic, ed. CH Beck, București, 2006, p. 39.

[2]     Pedro Verdelho, Cybercrime and electronic evidence, Revista Electronic Newsletter On The Fight Against Cybercrime, nr. 1/iulie 2009, p. 1, articol disponibil pe site-ul http://www.cybex.eS/enac/en/presentation.html#, consultat la 15.06.2012.

[3]     Mihai Drăgănescu, Societatea informațională și a cunoașterii. Vectorii societății cunoașterii, articol disponibil pe site-ul http://www.academiaromana.ro/pro_pri/pag_com01socinf_tem.htm, consultat la 15.06.2012.

[4]     Monica Şerbănescu, Ilie Botoş, Dumitru Zamfir, Law and Crime. Net, ed. Tritonic, București, 2003, p. 119.

[5] Adrian Cristian Moise, Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice, ed. Universul Juridic, București, 2011, p 5.

[6]     Monica Şerbănescu, Ilie Botoş, Dumitru Zamfir, op.cit., p. 119.

Tagged with: , , ,