Lucrare de licență: Aspecte generale legate de lipsa capacității de exercițiu

Introducere

 

Aparent noțiuni distincte, dreptul şi subiectele de drept sunt într-o strânsă legătură, deoarece subiectele de drept nu pot exista fără norma juridică, iar norma juridica apare ca opera unor subiecte de drept. Pentru a participa la raportul juridic civil, subiectele de drept civil, reprezentate de persoana fizică şi persoana juridică, trebuie să aibă capacitate civilă sau, altfel spus, personalitate juridică. Capacitatea civilă poate fi examinată ştiinţific fundamentat numai dacă  se pornește de la calitatea de subiect de drept civil a persoanei.

Vrei o lucrare de diploma originala? Comanda una acum la cele mai bune prețuri

A fi subiect de drept civil presupune calitatea persoanei fizice sau juridice de a fi parte la raporturi juridice civile, ca titular de drepturi şi obligaţii civile, concretizată în aptitudinea de a-şi pune în valoare drepturile şi obligaţiile ce-i sunt recunoscute sau impuse. Această vocaţie se fondează pe capacitatea juridică a titularului de drepturi şi obligaţii, adică pe o calitate specific umană, care are la bază două atribute fundamentale ale fiinţei umane, raţiunea şi libertatea, conferindu-le relevanță sub aspect juridic.

Dreptul obiectiv determină identitatea individului, ca subiect de drept civil, avându-l în vedere chiar înainte de a se naşte, stabilind drepturi în seama copilului conceput însă încă nenăscut, asigurându-i paternitatea, deşi noul subiect de drept este încă inconştient şi lipsit total de discernământ, şi nu poate să îşi exercite personal vreun drept sau să îndeplinească vreo obligaţie juridică. Din moment ce se naşte şi pe urmă înaintând în vârstă, fiecare etapă a vieţii omului este reglementat expres de lege, trecerea timpului aducând după sine schimbări importante în privinţa calităţii de subiect de drept civil a omului.

Persoana fizică reprezintă fiinţa umană, care se manifestă în drept, ca individ, este titular de drepturi şi obligaţii în raporturile juridice şi subiect al raporturilor juridice, înzestrată cu drepturi şi obligaţii. Condiţia actuală a persoanei fizice s-a conturat treptat prin adoptarea în 1864 a Codului civil român şi a unei legislaţii civile complementare și mai apoi a Noului cod civil care reglementează cele mai variate aspecte ale relaţiilor sociale respective.

Lucrarea de față, structurată pe patru capitole, cuprinde o analiză detaliată a situației manifestate prin lipsa capacității de exercițiu a persoanei. Astfel, capitolul întâi, insistă asupra definirii și caracterelor juridice ale capacității de exercițiu, având de asemenea și un subcapitol referitor la istoricul evoluției acestui concept.

Cel de-al doilea capitol detaliază noțiunea de capacitate de exercițiu, prezentând diferite situații de manifestare ale acesteia, precum lipsa capacității de exercițiu, capacitatea de exercițiu restrânsă, capacitatea de exercițiu deplină sau incapacitățile de exercițiu și sancțiunile lor.

Următorul capitol abordează aspecte privind lipsa capacității de exercițiu, cu referire la reprezentarea legală a persoanelor lipsite de capacitate juridică,  reglementarea legală a actelor de conservare, de administrare și de dispoziție precum și încetarea acestei situații.

Ultimul capitol face referire la modalitățile de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, aminorului lipsit de capacitate de exercițiu, precum și a interzisului judecătoresc.

Tagged with: , , , ,