Lucrare de licență: Uzufructul în noul Cod civil

Cuprinsul lucrării de licență

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND DREPTUL DE UZUFRUCT 5
1.1. Aspecte generale ale dreptului de proprietate. Dreptul de uzufruct 5
1.2. Apariţia şi evoluţia istorică a uzufructului 25
1.3. Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct 25
1.4. Obiectul dreptului de uzufruct 28
1.5. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie – drepturi de uzufruct restrânse şi parţiale 29
CAPITOLUL II. MODALITĂŢILE DE CONSTITUIRE A DREPTULUI DE UZUFRUCT 32
2.1. Prezentare generală privind modalităţile de constituire a dreptului de uzufruct 32
2.2. Constituirea prin lege a uzufructului 32
2.3. Constituirea uzufructului prin acte juridice 33
2.5. Constituirea uzufructului prin hotărâre judecătorească 35
CAPITOLUL III. EXERCITAREA ŞI STINGEREA DREPTULUI DE UZUFRUCT. ASPECTE SPECIFICE NOULUI COD CIVIL 36
3.1. Probleme ce vizează conținutul dreptului de uzufruct 36
3.2. Drepturile uzufructuarului 42
3.3. Obligațiile uzufructuarului. 45
3.4. Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar. 51
3.5. Stingerea dreptului de uzufruct şi efectele juridice 53
3.5.1. Modalitățile de stingere a dreptului de uzufruct 54
3.5.2. Efectele stingerii dreptului de uzufruct. 58
CONCLUZII ŞI PROPUNERE 60
DE LEGE FERENDA 60
BIBLIOGRAFIE 62

 

Introducerea lucrării de licență

Uzufructul în noul Cod civil.

Intrarea în vigoare a Noului Cod Civil potrivit Legii pentru punerea în aplicare a Codului civil, de la 1 octombrie 2011, prin care sunt reglementate raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil, a produs efecte deosebit de complexe, existând atât modificări şi completări aduse legislaţiei deja existente, cât şi instituții fundamental noi.

Proprietatea este dreptul real deplin și cel mai complet deoarece conferă titularului toate  atributele posesiei (usus), folosinţei (fructus) şi dispoziţiei (abusus), atribute de care titularul se poate bucura și pe care le poate exercita în mod exclusiv, absolut și perpetuu cu respectarea prevederilor legale după voința sa.

Noţiunea de „proprietate” şi cea de „drept de proprietate” sunt sinonime. Astfel, Constituţia, utilizează în art. 44 şi art. 136 atât denumirea de proprietate, cât şi cea de drept de proprietate.

De cele mai multe ori, atributele dreptului de proprietate se exercită direct şi nemijlocit de proprietar şi doar în mod excepţional prin intermediul altor persoane. În acest scop, însuși proprietarul încredințează bunurile unei persoane fizice sau juridice îndreptățite să exercite atributele posesiei şi folosinţei. Persoanele care primesc bunurile respective dobândesc asupra lor un drept real principal (dezmembrământ), derivat din dreptul de proprietate.

Proprietarul unui bun poate să-l stăpânească personal fie direct şi nemijlocit, în interes propriu şi prin putere proprie (corpore suo), fie prin intermediul unei alte persoane, dar în numele şi interesul proprietarului (corpore alieno).

Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt acele drepturi reale principale şi derivate, asupra bunurilor altuia, opozabile tuturor, care se constituie sau se dobândesc prin desprinderea ori limitarea unor atribute din conţinutul juridic al dreptului de proprietate.

De remarcat este faptul că dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt compatibile numai cu dreptul de proprietate privată, deoarece dreptul de proprietate publică este inalienabil în plenitudinea atributelor sale, ceea ce înseamnă că nu poate fi dezmembrat. Proprietatea este inviolabilă, dar aceasta nu exclude posibilitatea ca unele prerogative ale dreptului de proprietate să fie exercitate de către un terț, titular al unui dezmembrământ. Prin separarea unor atribute se formează drepturi reale distincte, care poartă denumirea de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.

Ele nu desfiinţează dreptul de proprietate, însă îi limitează atributele, proprietarul fiind lipsit de unele dintre ele, mai exact de dreptul de folosință (usus) și cel de a culege fructele (fructus). În literatura noastră juridică de specialitate dezmembrămintele dreptului de proprietate au fost definite „ca fiind acele drepturi reale principale derivate asupra unui bun proprietatea altei persoane, ce se constituie sau se dobândesc prin transferarea unor elemente ale conţinutului juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv către o altă persoană sau prin exercitarea concurentă a acestor elemente de către titularul bunului şi o altă persoană”.

Cu privire la dezmembrămintele dreptului de proprietate, în Noul Cod Civil sunt reglementate în Titlul III, art. 693-772. Acestea sunt: dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute.

Dreptul de uzufruct este reglementat în art. 703 – 748 N.C.Civ.

Din punct de vedere economic, proprietatea  reprezintă raportul de însușire sau apropriere  de către oameni a bunurilor materiale pentru trebuinţele lor fizice şi spirituale, ca o condiţie fundamentală a existenţei oricărei societăţi umane. Fiind un bun propriu, proprietarul poate dispune de el după cum dorește.

În sens juridic, „proprietatea“ se confundă cu „dreptul de proprietate“. Din punct de vedere juridic, proprietatea cuprinde în structura sa următoarele elemente: aproprierea ca posesiune, utilizarea obiectului proprietăţii, dreptul de gospodărire, de administrare, de gestionare,  dreptul de a culege fructele dispoziţia asupra obiectului proprietăţii, toate acestea în condiţiile legii.

În cazul în care proprietarul unui bun este în imposibilitate de a-și folosi personal bunul din diverse motive obiective, el poate poseda prin altul, valorificând astfel bunul proprietate personală, fără a pierde însă acest drept. Astfel se poate constitui un drept de uzufruct, care este un drept temporar, proprietarul dobândind calitatea de  nud proprietar prin pierderea atributelor, usus și fructus, iar titularul acestui dezmembrământ avânda calitatea de uzufructuar.

Tagged with: , , , , ,