Lucrare de licență: Traficul de persoane

Cuprinsul lucrării de licență Traficul de persoane

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. ASPECTE INTRODUCTIVE 6
SECȚIUNEA 1. LIBERTATEA PERSOANEI CA VALOARE SOCIALĂ 6
SECȚIUNEA 2. PREVENIREA ȘI COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE 8
2.1. Prevenirea și combaterea traficului de persoane la nivel internațional 9
2.2. Prevenirea și combaterea traficului de persoane la nivel european 14
SECȚIUNEA 3. REGLEMENTĂRILE TRAFICULUI DE PERSOANE ÎN LEGEA ROMÂNĂ 21
CAPITOLUL II. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE ARTICOLULUI 12/678/2001 23
SECȚIUNEA 1. CONȚINUTUL JURIDIC 24
SECȚIUNEA 2. OBIECTUL JURIDIC ȘI OBIECTUL MATERIAL 24
SECȚIUNEA 3. SUBIECȚII INFRACȚIUNII 25
SECȚIUNEA 4. LATURA OBIECTIVĂ ȘI LATURA SUBIECTIVĂ 26
4.1. Latura obiectivă 26
4.2. Latura subiectivă 28
SECȚIUNEA 5. FORME, VARIANTE, SANCȚIUNI, MĂSURI DE SIGURANȚĂ 30
5.1. Forme 30
5.2. Variante 34
5.3. Sancţiuni 37
CAPITOLUL III. ALTE ASPECTE 44
SECȚIUNEA 1. ELEMENTE DE DREPT COMPARAT 44
1.1. Legislaţia britanică 44
1.2. Legislaţia bulgară 44
1.3. Legislaţia cehă 45
1.4. Legislaţia germană 46
1.5. Legislaţia italiană 48
1.6. Legislaţia Republicii Moldova 50
SECȚIUNEA 2. DELIMITĂRI ALE INFRACȚIUNII DE ALTE INFRACȚIUNI 51
2.1. Delimitarea de infracțiunea de lipsire de libertate 51
2.2. Delimitarea de infracțiunea de sclavie și supunere la muncă forțată sau obligatorie 54
2.3. Delimitarea de infracțiunea de proxenetism 55
SECȚIUNEA 4. TRAFICUL DE PERSOANE ÎN NOUL COD PENAL 59
CONCLUZII 66
BIBLIOGRAFIE 70

Introducerea lucrării de diplomă Traficul de persoane

Problemă stringentă a societăţii actuale, traficul de persoane, după cum am observat în lucrarea de faţă, a existat încă din cele mai vechi timpuri. Acest fenomen se grefează pe mediul social, în contextul unor condiţii favorabile, fiind influenţat de nivelul de dezvoltare a civilizaţiei umane şi având implicaţii considerabile asupra societăţii. Între cauzele traficului de persoane regăsim perspectiva profiturilor obţinute de pe urma acestui tip de activitate infracţională, lipsa unui nivel de trai mulţumitor al victimelor, carenţele educaţionale ale acestora, existenţa unei cereri pentru serviciile persoanelor traficate, legislaţia penală permisivă sau lipsa de diligenţă în punerea în aplicare a prevederilor legale.

În procesul de traficare pot exista mai multe etape. Între acestea, recrutarea se regăseşte întotdeauna. Fiecare victimă este, iniţial, recrutată. Ulterior pot fi înregistrate şi alte etape, cum sunt transportul, cazarea, găzduirea, transferarea victimelor către alţi traficanţi, exploatarea acestora etc. Frecvent, victimelor li se promit locuri de muncă bine plătite în străinătate. De cele mai multe ori, scopul traficului este reprezentat de exploatarea sexuală.

Acest fenomen infracţional poate antrena consecinţe nefaste asupra victimelor pe mai multe planuri. Astfel, poate fi afectată sau pusă în pericol integritatea corporală ori sănătatea, poate fi afectat psihicul acestora. Relaţiile sociale în care persoanele traficate sunt angrenate, pot fi, la rândul lor, perturbate. Victimele sunt, de multe ori, încercate de un sentiment de inferioritate, se pot simţi stigmatizate de semenii lor şi pot prezenta un risc ridicat de excluziune socială.

Traficul poate fi clasificat după mai multe criterii. Se poate face astfel distincţia între trafic de femei şi trafic de bărbaţi, trafic de persoane adulte şi trafic de minori, trafic de persoane în ţara de origine şi trafic de persoane transnaţional, ori între trafic de persoane fară consimţământul victimei şi trafic de persoane cu consimţământul victimei. În acelaşi timp, putem distinge între trafic în scopul exploatării victimelor prin muncă şi trafic în scopul exploatării sexuale, în scopul prelevării de organe, în scopul obligării victimelor la practicarea cerşetoriei ori în scopul obligării acestora la comiterea de furturi sau de alte fapte penale.

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, reprezintă actul normativ central al legislaţiei penale române în materie. Traficul de persoane adulte a fost incriminat separat de traficul de persoane minore. Atât în această lege, cât şi în Noul Cod penal, legiuitorul a folosit denumirea de „trafic de persoane” pentru a desemna situaţia în care victimele sunt majore. Alegerea este una nefericită, în opinia noastră, întrucât minorul este şi el tot o persoană. Propunem ca, de lege ferenda, să fie folosită sintagma „traficul de persoane adulte” sau „traficul de persoane majore”, în loc de „traficul de persoane”. De altfel, în conţinutul art. 204 C.pen. din 2004 fusese adoptată această denumire. Pare cel puţin curios de ce, după doar câţiva ani, legiuitorul a avut o altă opţiune.

Potrivit art. 3 lit. a) din Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, din 15 noiembrie 2000, prin expresia „trafic de persoane” se înţelege inclusiv „adăpostirea” unei persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi ori avantaje pentru a obţine consimţământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării. In varianta oficială a protocolului este folosit termenul harbouring pentru desemnarea situaţiei pe care legiuitorul român, prin traducere, în mod greşit a considerat-o în art. 12 din Legea nr. 678/2001 ca fiind „cazare”. De neînţeles a fost soluţia adoptată atunci când acelaşi termen harbouring a fost tradus în conţinutul art. 13 din Legea nr. 678/2001, prin „găzduire”, deşi, în articolul anterior, în privinţa infracţiunii de trafic de persoane, se optase pentru noţiunea de „cazare”. Găzduirea semnifică primirea unei persoane într-o locuinţă şi adăpostirea vremelnică a acesteia. În esenţă, ea presupune acceptul persoanei care posedă locuinţa de a oferi spaţiu, hrană, în general condiţii de locuit unei alte persoane în care are încredere, acest aspect reprezentând caracteristica găzduirii. În schimb, cazarea are un caracter organizat, presupune spaţii anume amenajate şi destinate în acest scop şi, de regulă, are la bază un raport patrimonial între locator şi persoana cazată. Raportul dintre „cazare” şi „găzduire”, pe de o parte, şi „adăpostire”, pe de altă parte, este ca de la parte la întreg.

Tagged with: , , , ,