Lucrare de licență: Timpul de muncă și timpul de odihnă

Cuprinsul lucrării de licență Timpul de muncă și timpul de odihnă

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE – INSTITUȚIA TIMPULUI DE MUNCĂ ȘI ODIHNA 4
1.1. Istoric 4
1.2. Noțiuni. Definiție 14
1.3. Trăsături 16
1.4. Principii 18
CAPITOLUL II. TIMPUL DE MUNCĂ 20
2.1. Durata normală a timpului de muncă 20
2.2. Munca de noapte 21
2.3. Prestarea muncii cu reducerea zilei de lucru se impune şi în condiţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2000 în perioadele de temperaturi extreme. 23
2.4. Timpul de muncă peste durata normală (muncă suplimentară) 25
2.5. Timpul de muncă al persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier 30
CAPITOLUL III. TIMPUL DE ODIHNĂ 35
3.1. Noțiune și forme 35
3.2. Concediul de odihnă 43
3.3. Alte concedii şi zile libere 65
CAPITOLUL IV. REGLEMENTĂRILE ORGANIZĂRII MUNCII LA NIVEL EUROPEAN 70
4.1. Principalele constatări 75
4.2. Motive pentru introducerea schimbărilor în privinţa organizării muncii 76
4.3. Impactul asupra condiţiilor de muncă 76
4.4. Opiniile partenerilor sociali 76
CONCLUZII 85
BIBLIOGRAFIE 87

Extras din lucrarea de diplomă Timpul de muncă și timpul de odihnă

Întrucât munca efectuată presupune cheltuirea forţei vitale a omului, este necesar, în mod obiectiv, ca ziua de muncă să se încadreze în anumite limite, să fie numai o parte dintr-o zi de viaţă.

Ducând o luptă susţinută pentru apărarea drepturilor lor, salariaţii au înscris, printre primele revendicări, stabilirea prin lege a limitelor de muncă, reglementarea repausului săptămânal şi a concediului de odihnă plătit.

Timpul de muncă reprezintă durată stabilită, dintr-o zi sau săptămâna, în care este obligatorie prestarea muncii în cadrul contractului individual de muncă sau, aşa cum prevede Codul muncii, orice perioadă în care salariatul prestează muncă, se afla la dispoziţia angajatorului şi timpul pe care îl foloseşte salariatul pentru îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor sale de muncă.

Timpul de muncă se afla într-o indisolubilă legătură cu timpul de odihnă; reglementarea lui reprezintă o garanţie a dreptului fundamental la odihnă. Această reglementare asigura o îmbinare armonioasă a intereselor sociale cu cele ale fiecărui salariat.

Dispoziţiile legale care reglementează timpul de muncă şi timpul de odihnă au caracter imperativ; orice derogare de la normele pe care le conţine este inadmisibila.

Importanța respectării de către ambele părți a timpului de muncă și timpului de odihnă, în condițiile accelerării fără precedent a relațiilor economice și a creșterii volumului de muncă și sarcini ale angajaților a stat la baza alegerii acestei lucrări de licență.

Am structurat această lucrare pe cinci capitole. Astfel, în primul capitol sunt prezentate noțiunile abordate făcându-se o trecere în revistă a trăsăturilor și principiilor timpului de muncă și a timpului de odihnă așa cum rezultă ele din Codul Muncii adnotat.

Al doilea și al treilea capitol analizează pe larg timpul de muncă respectiv timpul de odihnă, făcându-se în acest sens numeroase trimiteri la doctrina în materie.

Al patrulea și al cincilea capitol constau într-un studiu de caz. Se face aici un studiu comparativ a legislației naționale cu cea comunitară respectiv internațională.

La finalul materialului sunt formulate concluzii și se avansează unele propuneri legate de modul în care ar putea fi îmbunătățită legislația în domeniu.

Tagged with: , , , ,