Lucrare de licență: Sistemul politic european

Cuprinsul lucrării de diplomă Sistemul politic european

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. SISTEMUL POLITIC EUROPEAN DUPĂ LISABONA. PRIVIRE DE ANSAMBLU 6
1.1. Formarea sistemului politic european 6
1.2. Instituţiile Uniunii Europene 7
1.3. Modelul politic european conform tratatului de la Lisabona 10
1.3.1. Uniunea Europeană: o uniune de state şi cetăţeni 10
1.3.2. Valorile şi principiile Uniunii Europene 13
1.3.3. Obiectivele Uniunii Europene 15
1.4. Cooperarea Statelor Membre 21
1.4.1. Obligaţiile Uniunii faţă de statele membre 22
1.4.2. Obligaţiile statelor membre faţă de Uniune 24
1.4.3. Eliminarea explicitării principiului potrivit căruia dreptul comunitar prevalează în faţa celui naţional 24
1.4.4. Recunoaşterea regională şi locală 25
CAPITOLUL II. SISTEMUL POLITIC EUROPEAN. ANALIZĂ INSTITUȚIONALĂ 28
2.1. Schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona 28
2.2. Parlamentul European: codecizia în adoptarea legislaţiei europene 31
2.3. Consiliul European 33
2.4. Consiliul: creşterea eficacităţii 35
2.5. Comisia europeană 37
2.6. Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate: simbolul ambiguităţii 39
2.7. Luarea deciziei: democraţie şi eficacitate 43
CAPITOLUL III. SISTEMUL DE COMPETENŢE ŞI CONTROLUL PRINCIPIULUI SUBSIDIARITĂŢII: O DELIMITARE CLARĂ ŞI COMPREHENSIVĂ 46
3.1. Problematica delimitării competenţelor: who’s who? 46
3.2. Delimitarea şi catalogul competenţelor: explicitarea modelului deja existent 47
3.3. Controlul principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii: rolul parlamentelor naţionale în declanşarea „alertei timpurii” 53
3.4. Rolul regiunilor şi al colectivităţilor locale în controlul aplicării principiului subsidiarităţii 55
CONCLUZII 58
BIBLIOGRAFIE 62

 

Introducerea lucrării de diplomă Sistemul politic european

Sistemul politic al Uniunii Europene este statuat de tratatele europene. Acest sistem politic are implicații asupra fiecărui cetățean european. La circa patru ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, încep deja să se întrevadă efectele pe plan politic ale acestuia, deschizătoare de noi perspective. În opinia noastră, se pot face trei tipuri de consideraţii în acest sens.

În primul rând, trebuie să remarcăm noul impuls politic ce începe să fie perceput în instituţiile UE şi deci în politicile pe care le generează ele. Fără îndoială, noul preşedinte permanent al Consiliului European are un rol important în impulsionarea noii reforme a modelului economic al Uniunii, chiar dacă Tratatul nu îi atribuie foarte mari puteri executive. A început, de asemenea, să fie evident că preşedinţiile turnante ale statelor membre pierd din greutatea lor specifică în stabilirea agendei şi a leadershipului politic. Noile competenţe ale Parlamentului European și ale Comisiei Europene şi mai ales, voinţa acestora de a şi le exercita determină, în egală măsură, un puternic impuls politic. În plus, este încă devreme să ne imaginăm efectele pe care le va avea asupra actorului internaţional numit Uniunea Europeană noua funcţie de înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate. Probabil că acest nou echilibru instituţional, la care se adaugă Carta drepturilor fundamentale, este în măsură să explice poziţia beligerantă pe care instituţiile europene au adoptat-o faţă de Franţa în problema expulzărilor masive de romi de origine bulgară şi română, romi ale căror drepturi, în calitate de cetăţeni europeni, au fost grav călcate în picioare.

În al doilea rând, ca o consecinţă a crizei financiare şi economice, dar şi a impulsului dat de către noile instituţii create, se pune, în ultimele luni, în mişcare o reformă majoră în integrarea economică europeană, de neimaginat cu doar puţin timp în urmă. În acest sens, au fost luate deja decizii importante în materie de supervizare a pieţelor financiare. A fost consolidată dimensiunea economică a Uniunii Economice şi Monetare prin măsuri de mare relevanţă, precum supervizarea multilaterală a politicilor bugetare ale statelor sau gestionarea deficitelor acestora. În fine, a fost aprobată „Strategia 2020”, avându-şi finalitatea în coordonarea politicilor de creştere economică şi creare de noi locuri de muncă în statele membre. De remarcat că, în noua sa formă, Strategia conţine măsuri mult mai coercitive în raport cu statele membre decât vechiul format de la Lisabona. În concluzie, putem spune că guvernanţa economică a făcut importanţi paşi înainte de-a lungul ultimelor luni.

În fine, ultima perioadă a fost marcată de importante decizii ale Consiliului, referitor la Serviciul European de Acţiune Externă, cunoscut ca reprezentând „diplomaţia comună a UE”. Putem spune că am asistat la un şir de negocieri echilibrate, al căror rezultat permite punerea în mişcare a unei importante instituţii a UE, ce va administra politica externă a UE, pe de o parte, şi, pe de alta, o va sprijini pe înalta Reprezentantă sau „ministrul european de Externe” în formularea şi aplicarea unei politici externe comune a Uniunii Europene. Serviciul European de Acţiune Externă este operativ de la 1 decembrie 2010.

Tagged with: , , ,