Lucrare de licență: Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie

Cuprinsul lucrării de diplomă Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE 6
1.1. Reglementare 6
1.2. Condiţiile generale ale răspunderii civile 6
1.3. Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale 7
1.4. Noțiunea de prejudiciu. Clasificarea prejudiciilor 7
1.4.1. Noţiunea de prejudiciu. Clasificarea prejudiciilor 7
1.4.2. Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil 11
CAPITOLUL II. FAPTA ILICITĂ 21
2.1. Fapta ilicită. Aspecte generale 21
2.1.1. Definiţia faptei ilicite 21
2.1.2. Ilicitul civil 23
2.1.3. Faptele ilicite se pot obiectiva în acţiuni sau inacţiuni contrare legii şi bunelor moravuri 24
2.1.4. Abuzul de drept este o faptă ilicită civilă 25
2.2. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei 26
2.2.1. Legitima apărare 27
2.2.2. Starea de necesitate 27
2.2.3. Săvârşirea faptei prejudiciabile în îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege sau în executarea unui ordin al superiorului 29
2.2.4. Săvârşirea faptei prejudiciabile în exercitarea normală şi legală a unui drept subiectiv 30
2.2.5. Consimţământul victimei. Clauzele de nerăspundere 31
CAPITOLUL III. RAPORTUL DE CAUZALITATE 34
3.1. Stabilirea raportului de cauzalitate 34
3.2. Cauzele care exclud existenţa raportului de cauzalitate 40
3.2.1. Noţiune. Reglementare 40
3.2.2. Forţa majoră 41
3.2.3. Cazul fortuit 45
3.2.4. Fapta victimei şi fapta unei terţe persoane 47
CAPITOLUL IV. VINOVĂȚIA AUTORULUI FAPTEI ILICITE 48
4.1. Reglementare. Terminologie. Definiţia şi elementele vinovăţiei 48
4.2. Formele vinovăţiei şi gradele culpei 51
4.2.1. Formele vinovăţiei 51
4.2.2. Gradele culpei 53
4.2.3. Stabilirea culpei. Criterii 54
4.3. Capacitatea delictuală. Obligaţia subsidiară a persoanei lipsite de discernământ de a indemniza victima prejudiciată prin fapta sa ilicită 57
4.3.1. Capacitatea delictuală 57
4.3.2. Obligaţia subsidiară a persoanei lipsite de discernământ de a plăti o indemnizaţie victimei prejudiciate prin fapta sa ilicită 59
CAPITOLUL V. SPECIFICUL RĂSPUNDERII PERSOANEI JURIDICE PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE PRIN FAPTA PROPRIE 62
5.1. Sediul legal 62
5.2. Răspunderea persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale organelor sale de conducere şi administrare este o răspundere pentru fapta proprie 63
5.3. Condiţiile, fundamentul şi domeniul de aplicare al răspunderii persoanei juridice pentru fapta proprie 65
5.4. Răspunderea proprie a persoanelor care alcătuiesc organul persoanei juridice sau au individual această calitate 67
CONCLUZII 69
BIBLIOGRAFIE 71

 

 

Introducerea lucrării de diplomă Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie

Răspunderea civilă delictuală a fost reglementată în art. 998-1003 ale vechiului Cod civil. Textele art. 998-1002 erau o traducere fidelă a art. 1382-1386 C. civ. francez şi au rămas în aceeaşi formulare până la recenta abrogare a întregului Cod civil român de la 1865; art. 1003 a fost inspirat de art. 1156 al Codului civil italian care se afla în fază de proiect în anul 1864, perioadă în care a fost definitivat şi promulgat Codul nostru civil. Aşadar, sistemul răspunderii delictuale a fost consacrat într-un număr redus de norme juridice cu valoare de principii generale, care s-au dovedit corespunzătoare şi adaptabile marilor schimbări intervenite în societatea românească în decurs de un secol şi aproape cinci decenii. Datorită caracterului lor sintetic, aceste principii au constituit cadrul general cuprinzător, pe care doctrina juridică şi, în primul rând, practica judiciară au fost chemate şi au reuşit, printr-o interpretare ingenioasă şi creatoare, să le umple şi să le adapteze trebuinţelor vieţii juridice, făcându-se în acest fel dovada perenităţii lor. În aceste texte au fost reglementate: răspunderea pentru fapta proprie (art. 998-999), răspunderea pentru fapta altuia [art. 1000 alin. (2)-(5)], răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucrurile ce le avem sub pază [art. 1000 alin. (1), parte finală], răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale (art. 1001) şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului (art. 1002); art. 1003 reglementa răspunderea solidară atunci când un prejudiciu este cauzat printr-un delict sau cvasidelict imputabil mai multor persoane.

Vechiul Cod civil nu a cuprins reglementări cu privire la efectele răspunderii civile delictuale; de aceea, textele de mai sus se completau cu unele prevederi din materia răspunderii civile contractuale (art. 1084-1086) referitoare la stabilirea pe cale judiciară a daunelor-interese şi a reparaţiei în general.

Desigur că la textele din vechiul Cod civil se mai adăugau şi prevederile altor legi şi acte normative aplicabile unor ipoteze speciale de răspundere care, aşa cum vom constata, se află şi astăzi în vigoare.

Noul Cod civil supune răspunderea civilă delictuală unei reglementări mult mai cuprinzătoare decât vechiul Cod civil. Astfel, majoritatea dispoziţiilor din Cartea a V-a, Titlul II, Capitolul IV, art. 1349-1395 stabilesc regimul juridic general şi regimul juridic special al unor ipoteze de răspundere civilă delictuală. Astfel, după ce în art. 1349 este circumscris, în linii generale, domeniul de aplicare a răspunderii civile delictuale, în art. 1357-1371 este reglementată în detaliu răspunderea pentru prejudiciile cauzate din fapta proprie ilicită; art. 1372-1374 stabilesc regimul juridic special al răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia; art. 1375-1380 circumscriu regimul juridic propriu răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, lucruri şi ruina edificiului. Ultima secţiune a acestui capitol, secţiunea a VI-a, cuprinde dispoziţii referitoare la repararea prejudiciilor în cazul răspunderii civile delictuale (art. 1381-1395). La aceste texte se adaugă şi dispoziţiile art. 219-214 din acelaşi Cod civil în care este reglementată răspunderea persoanelor juridice de drept privat şi persoanelor juridice de drept public pentru faptele licite şi ilicite ale organelor de conducere în funcţiile încredinţate, precum şi răspunderea unităţilor administrativ-teritoriale şi a statului. Nu trebuie uitate nici prevederile din art. 630 din acelaşi Cod civil care se referă la răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate în cadrul raporturilor de vecinătate dintre proprietarii de imobile.

Tagged with: , , , ,