Lucrare de licență: Profilajul criminal în infracțiunile de omor

Cuprinsul lucrării de diplomă

CAPITOLUL I – ASPECTE INTRODUCTIVE 4
Secţiunea I – Privire asupra dezvoltării criminalisticii 6
1.1. Noţiunea şi importanta ştiinţei Criminalisticii 6
1.2. Obiectul criminalisticii 7
1.3. Începuturile și dezvoltarea criminalisticii în România 10
Secţiunea a II-a – Rolul investigaţiilor criminalistice în aflarea adevărului 12
2.1. Conexiuni ale criminalisticii cu alte ştiinţe. 12
2.2. Rolul investigaţiilor criminalistice în aflarea adevărului 13
CAPITOLUL II – TEORIA GENERALĂ A PROBELOR: CONEXIUNI CU INVESTIGAŢIILE CRIMINALISTICE 15
Secţiunea I – Aspecte procesual penale 15
1.1. Probele şi mijloacele de probă. Noţiune. Clasificare. Importanță. 15
1.2. Privire asupra mijloacelor de investigare cu caracter extrajudiciar 17
1.3. Valorificarea concluziilor de expertiză 19
Secțiunea a II-a – Organizarea anchetei penale 20
2.1. Organizarea anchetei penale. Cadrul procesual-penal. 20
2.3. Rolul activ al organelor judiciare. 23
2.3. Planificarea activităților de urmărire penală 25
2.4. Versiunile de urmărire penală. Elaborare. Clasificare. Verificare 28
CAPITOLUL III – PROFILAJUL CRIMINAL 36
Secțiunea I – Apariția profilingului criminal 36
Secţiunea a II-a – Profilajul criminal – mijloc de investigare 43
2.1. Consideraţii generale 43
2.2. Privire asupra valorii probante. 46
2.3. Precizări de ordin terminologic. 50
Secţiunea a III-a – Aspecte metodologice 51
3.1. Metode ştiinţifice de elaborare a profilului criminal 51
3.2. Forme logice de raționament în elaborarea profilului infractorului 59
3.3. Profilajul crimelor în serie 60
3.4. Viitorul profilajului criminal. 63
CAPITOLUL IV – CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE OMOR 65
Secţiunea I – Aspecte generale privind cercetarea la faţa locului 65
1.1. Noţiunea şi importanta cercetării la faţa locului. 65
1.2. Obiectivele cercetării la fața locului 68
1.3. Considerații privind reglementarea procesual-penală 69
1.4. Sarcinile echipei operative sosite la fata locului 71
Secţiunea a II-a – Particularităţile cercetării la faţa locului în infracţiunile comise cu violenţă. 73
2.1. Examinarea victimei 73
2.2. Modalități de probare a infracțiunilor comise cu violență 75
2.3. Evaluări de tip „profiling” privind personalitatea participanților la infracțiune: victima și agresor 76
2.4. Tipurile de personalitate infracțională 79
CAPITOLUL V – CAZURI PARTICULARE 81
1.1. Criminali în serie – cazuri celebre. 81
1.2. Femeia asasin. 88
1.3. Psihopații și corporatiștii. 89
1.4. Cercetări ştiinţifice asupra creierului uman. 92
CONCLUZII 94
BIBLIOGRAFIE 96

Introducerea lucrării de licență

Profilajul criminal sau profiling-ul trebuie abordat ca un demers pluridisciplinar. Acest subiect a fost tratat sporadic în România, abordări vagi fiind făcute de către psihologul criminalist Tudorel Butoi[1]. Spre deosebire de ţara noastră, în Statele Unite ale Americii şi unele state vest europene, profilul psihologic al autorului unei crime a fost adoptat ca o metodă ştiinţifică în cadrul investigaţiilor penale, fiind astăzi de un real şi incontestabil ajutor în identificarea autorilor necunoscuţi.

În România putem spune că există o oarecare reticență față de profilajul modern. Cauzele pot fi multiple, importante fiind însă rigiditatea structurilor poliţieneşti de la noi cât şi absenţa specialiştilor în domeniu, un bun profiler „necesitând, pe lângă un extraordinar fler, ani buni de experienţă în investigaţiile criminale, studii de psihologie, sociologie, criminologie, psihiatrie, medicină legală etc”[2].

Trecem printr-o perioadă complicată, când pe fondul coroborării unei serii de factori, violenţa atinge cote alarmante. Criminalii au nenumărate surse de informare şi posibilităţi de disimulare a actului criminal. De aceea se impune ca cei însărcinaţi cu identificarea autorilor de infracţiuni să îşi adapteze metodele din mers şi, pe lângă ultimele descoperiri ştiinţifice în materie de criminalistică, să adopte şi metodele moderne din ţările occidentale, metode ce şi-au demonstrat pe deplin viabilitatea.

Un exemplu în acest sens este şi elaborarea profilajului criminal. Chiar dacă în România o astfel de expertiză nu are valoare probantă din punct de vedere procesual – penal, având exact acelaşi regim juridic ca şi biodetecţia comportamentului simulat, este de neconceput în prezent o investigaţie majoră fără a se aplica şi acest criminal personality profiling. Cu toate acestea, la noi în ţară această metodă a fost aplicată sporadic, fără substanţă, neexistând criterii stricte de evaluare a specialiştilor pe această linie, specialişti practic inexistenţi.

Creionarea profilului psihologic al unui criminal este un proces investigativ, în cadrul anchetei penale, prin care se încearcă examinarea şi înţelegerea trăsăturilor de personalitate şi, implicit, comportamentul infractorului, cu scopul de a indica posibila persoană (sau tipul acesteia) responsabilă cu actul criminal[3]. Metoda poate fi privită ca un ajutor în cadrul investigaţiei criminale, având rolul de a direcţiona activităţile către cei mai pretabili suspecţi, de a înlătura suspiciunile privitoare la suspecţii ce nu au legătură cu cauza şi, ulterior, după identificarea autorilor, de a explica comportamentele criminale ale acestora.

Bibliografia în limba română în domeniul profilajului este greu de găsit, subiectul fiind rareori abordat de criminaliștii noștri. Totuși există câteva lucrări pe această temă iar resursele de pe Internet sunt multiple şi accesibile.

Criminaliștii s-au întrebat mereu[4]: ce ajută mai mult în procesul profilajului criminal? Experienţa în investigaţiile criminale sau solidele cunoştinţe teoretice? Cei ce activează pe tărâmul criminalisticii au, în mod invariabil, o vastă experienţă în domeniu, având acces la nenumărate anchete, investigaţii, audieri, studii de caz etc. Dar, din păcate, puţini sunt profesioniştii care acumulează şi studiile necesare. De cealaltă parte, teoreticienii, absolvenţii de studii complexe în psihologie, au rareori ocazia de a participa în astfel de demersuri criminalistice, pentru ei o cercetare la faţa locului într-o cauză de omor fiind aproape de imposibilă.

Din acest motiv, cunoştinţele acestor două câmpuri trebuie îmbinate într-un mod natural şi fericit, experienţa dublată de puternice cunoştinţe teoretice fiind ideală.

În literatura de specialitate, termenul de criminal personality profiling are o accepţie oarecum largă, desemnând profilul comportamental, profilul psihologic al autorului necunoscut al unei infracţiuni etc. În limba engleză, sintagmele sunt multiple şi, de multe ori mai clare decât cele în limba română: „behavioral profiling”, „crime scene profiling”, „offender profiling”, „psychological profiling” şi, cea mai recentă, „criminal investigative analysis”[5].

Profiler-ul trebuie privit ca un specialist ce furnizează anchetatorilor informaţii particularizate pe un anume tip de individ care ar fi putut comite o infracţiune certă. Procesul prin care se indică caracteristicile de personalitate ale autorului unei infracţiuni, ţinându-se cont de analiza câmpului infracţional, tipurile variate de personalităţi existente, datele statistice ale faptelor similare precum şi natura disfuncţiilor mentale demonstrate de autor cu ocazia comiterii faptei este denumit profilaj.



[1] Tudorel Butoi este autorul mai multor cărți în domeniu: „Tratat universitar de psihologie judiciară” – Editura Phobos, Bucureşti, 2003, „Psihanaliza crimei – femeia asasin” – Editura Societatea Ştiinţa & Tehnica S.A., Bucureşti, 2001, „Psihologia interogatoriului judiciar” – Editura Enmar, Bucureşti, 2002.

[2] Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, “Psihologie judiciară”, Editura Şansă, Bucureşti 1992, p. 15.

 

[3] Bogdan Tașu, „Profilul psihologic al criminalului”, Teza de doctorat Academia de Poliție “AL. I. Cuza”, București 2008, p.11.

[4] Criminalistica, Revista de Informare, Documentare si Opinii, Nr. 5,  2011, Anul XI. În articolul: „Semnătura” versus „modus operandi” la criminalii în serie

[5] Idem.

Tagged with: , , , ,