Lucrare de licență: Probleme fundamentale ale ocrotirii mediului în epoca contemporană

Cuprinsul lucrării de licență Probleme fundamentale ale ocrotirii mediului în epoca contemporană

Probleme fundamentale ale ocrotirii mediului în epoca contemporană

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. TENDINȚE ȘI EVOLUȚII ÎN DOMENIUL OCROTIRII MEDIULUI 5
1.1. Permanenta degradare a mediului înconjurător 5
1.2. Biodiversitatea si problematica conservării acesteia 6
1.3. Specia umană – sprijin si pericol pentru mediul înconjurător 9
1.4. Dezvoltarea durabilă în contextul ocrotirii mediului 12
CAPITOLUL II. PREOCUPĂRILE UMANITĂȚII DE A REGLEMENTA RELAȚIA SA CU NATURA; ISTORIE ȘI ACTUALITATE ÎN DOMENIU 18
2.1. De la dreptul natural la dreptul naturii 18
2.2. Apariția și dezvoltarea reglementărilor juridice privind mediul 22
2.3. Reglementări internaţionale actuale privind protecţia mediului 28
2.4. Evoluția și structurarea reglementărilor UE în domeniul mediului 39
CAPITOLUL III. EVOLUȚIA DREPTULUI MEDIULUI ÎN ROMÂNIA 43
3.1. Legislația română privind conservarea mediului ambiant: apariție, dezvoltare și actualitate 43
3.2. Regimul juridic stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului 55
3.3. Perspectivele unui Cod al mediului 58
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 61
BIBLIOGRAFIE 65

Extras din lucrarea de diplomă Probleme fundamentale ale ocrotirii mediului în epoca contemporană

În urma revizuirii Constituţiei din 8 decembrie 1991 prin Legea nr. 429/2003, s-a realizat, printre altele, constituţionalizarea dreptului la mediu, recunoscându-se „dreptul oricărei persoane la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic” [art. 35 alin. (1)] şi, în mod corelativ „îndatorirea persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediul. Totodată s-a stipulat că „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului…” [art. 44 alin. (7)].

În acelaşi timp, aproximarea legislaţiei naţionale cu Acquis-ul comunitar de mediu în procesul de preaderare a României la UE a contribuit la o reformă masivă a dreptului naţional al mediului.

Pentru ţara noastră aproximarea legislaţiei reprezintă o obligaţie asumată prin Acordul european instituind o asociere între România pe de o parte, Comunităţile europene şi statele membre, pe de altă parte, capitolul HI din Titlul V al documentului fiind consacrat exclusiv aproximării legislaţiei1. Potrivit art. 70 din Acord, aproximarea legislaţiei va urmări, printre altele, reglementările din domeniul nuclear, transport şi mediu.

Documentul de poziţie privind capitolul 22 – Protecţia mediului a fost aprobat de către Guvernul României la 18 octombrie 2001, iar negocierile asupra sa s-au deschis în cadrul Conferinţei de aderare România-Uniunea Europeană de la Bruxelles din 21 martie 2002. Poziţia comună solicită României asigurarea conformării cu prevederile Acordului european de asociere din 1993 şi a Parteneriatului de aderare, informaţii suplimentare cu privire la aplicarea acquis-ului în materie şi revizuirea anumitor perioade de tranziţie (în ceea ce priveşte durata acestora).[1]

Din punctul de vedere al strategiei de preaderare România a acceptat integral acquis-ul comunitar privind capitolul 22 – Protecţia mediului, în vigoare la 30 iunie 2003 şi s-a angajat să implementeze prevederile acestuia până la data aderării (probabil 1 ianuarie 2907) cu excepţia a 11 acte normative comunitare vizând următoarele sectoare: calitatea aerului şi schimbările climatice, managementul deşeurilor, calitatea apei, precum şi controlul poluării industriale şi managementul riscului, pentru care s-au solicitat perioade de tranziţie cuprinse între 3 şi 15 ani.

Consultările generale privind continuarea negocierilor de aderare şi cele informale ulterioare au relevat aspectele de etapă ale problemei: modul de transpunere, pregătirea planurilor de implementare pentru directivele pentru care s-a solicitat perioadă de tranziţie, precum şi definitivarea documentului de poziţii complementar ş.a.[2]

Analiza derulării şi a rezultatelor de până acum ale procesului de aproximare a legislaţiei naţionale cu Acquis-ul comunitar de mediu permite câteva concluzii relevante.



[1] Duțu Mircea, op.cit., p. 77.

[2] Ernest Lupan, op.cit., p. 178

Tagged with: , , ,