Lucrare de licență: Legitima apărare

Cuprinsul lucrării de licență Legitima apărare

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. LEGITIMA APĂRARE. NOȚIUNE ȘI REGLEMENTARE 5
1.1. Noţiunea şi caracterizarea legitimei apărări 5
1.2. Condiţiile legitimei apărări 7
1.2.1. Condiţiile privind atacul 7
1.2.2. Condiţiile privind apărarea 14
1.3. Depăşirea limitelor legitimei apărări 17
1.4. Reglementarea legitimei apărări în Noul Cod penal 21
1.5. Situaţii speciale privind legitima apărare în Noul Cod penal 28
1.6. Legitima apărare prezumată în Noul Cod penal 31
1.7. Consimțământul persoanei vătămate 34
CAPITOLUL II. LEGITIMA APĂRARE ŞI ALTE CAUZE DE EXCLUDERE A CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI 37
2.1. Legitima apărare şi eroarea de fapt 37
2.2. Legitima apărare şi starea de necesitate 38
2.3. Legitima apărare şi cazul fortuit 40
CAPITOLUL III. CAZURI SPECIALE PRIVIND LEGITIMA APĂRARE 42
3.1. Amplificări ale legitimei apărări 42
3.2. Legitima apărare şi starea de provocare 44
CAPITOLUL IV. EFECTELE JURIDICE ALE LEGITIMEI APĂRĂRI 48
4.1. Efectele „in personam” 49
4.2. Răspunderea civilă în legitima apărare 50
CONCLUZII 53
BIBLIOGRAFIE 56

 

Introducerea lucrării de licență Legitima apărare

Motivul pentru care am ales această lucrare a plecat de la faptul că noul Cod penal aduce o nouă perspectivă asupra legitimei apărări, nu numai prin faptul că o consideră o cauză justificativă, nu o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, ci şi prin faptul că face distincţia între legitima apărare propriu-zisă şi excesul justificat sau legitima apărare asimilată, aceasta din urmă constituind doar o cauză de neimputabilitate, cu efecte doar in personam.
Spre deosebire de reglementarea existentă în Codul penal din 1968 în care fapta comisă în legitimă apărare nu constituie infracţiune, în noua reglementare, fapta este doar justificată, ea păstrând însă caracteristicile unei infracţiuni (tipicitatea).
Noua reglementare diferă astfel de reglementările existente în codurile penale anterioare, precum şi de soluţia preconizată de Codul penal care va intra în vigoare în 2014, fiind însă mai raţională având în vedere întinderea efectelor faţă de participanţii la săvârşirea aceleaşi fapte penale.
Legitima apărare este considerată o cauză justificativă determinată de nevoia apărării unor valori concretizate în persoana umană, drepturile acesteia sau într-un interes general, valori apărate prin legea penală. Necesitatea acestei riposte oglindeşte – în ultimă instanţă – un interes social general.
Cauzele justificative sunt situaţii reglementate de lege în prezenţa cărora o faptă conformă unei norme de incriminare (tipicitate) încetează să mai fie în contradicţie cu întreaga ordine de drept, devenind permisivă (lipsind antijuridicitatea) .
Legitima apărare nu poate duce nici la concluzia că făptuitorul ar avea un drept de a încălca legea penală, ci dimpotrivă, el acţionează tocmai sub presiunea nevoii de a se apăra pe sine, pe altul ori un interes public. De altfel, ar fi de neconceput existenţa unui drept de a încălca legea care l-ar situa pe făptuitor deasupra legii penale .
Pentru a fi îndeplinite condiţiile legitimei apărări este necesar ca fapta prevăzută de legea penală să fie săvârşită pentru a respinge un atac, o agresiune, care, la rândul ei, trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în mod expres de art. 19 alin. (2) din noul Cod penal.
Apărarea (în general) presupune preexistenţa unei agresiuni. Conferirea de către legiuitor a caracterului legitim apărării este condiţionată de caracterele expres prevăzute pe care trebuie să le îndeplinească atacul.
Conceptul de atac (agresiune) defineşte o acţiune (de cele mai multe ori) sau o inacţiune (numai când există obligaţia de a acţiona şi subiectul nu o respectă) care sunt săvârşite cu intenţia de a leza valori sociale ocrotite de legea penală .
În concepţia legiuitorului suntem în prezenţa unui atac caracterizat prin faptul că este material, direct, imediat şi injust, şi pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general. Aceste caracteristici ale atacului fiind identice cu cele existente în Codul penal din 1968 comentariile şi soluţiile adoptate în practica judiciară îşi păstrează valabilitatea şi în condiţiile noului Cod penal.

Tagged with: , , ,