Lucrare de licență: Infracțiunea de spălare de bani

Cuprinsul lucrării de diplomă Infracțiunea de spălare de bani

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND CADRUL JURIDICO-PENAL ROMÂN DE REGLEMENTARE A INFRACŢIUNII DE SPĂLARE A BANILOR 6
CAPITOLUL II. INCRIMINAREA ȘI SANCȚIONAREA INFRACȚIUNII DE SPĂLARE DE BANI ÎN LEGISLAȚIA ROMÂNIEI 11
2.1. Spălarea banilor în lumina prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism 11
2.1.1. Spălarea banilor – infracţiune de consecinţă 11
2.1.2. Evaziunea fiscală – principala infracţiune generatoare de bani murdari 20
2.1.3. Autorităţile cu atribuţii în aplicarea Legii nr. 656/2002 26
2.2. Spălarea banilor în lumina reformei legislaţiei penale 27
CAPITOLUL III. CONŢINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACŢIUNII DE SPĂLARE A BANILOR 33
3.1. Noţiune şi definiţie 33
3.2. Obiectul juridic 33
3.3. Subiecţii infracţiunii 37
3.4. Latura obiectivă 40
3.5. Latura subiectivă 45
3.6. Formele infracţiunii 47
3.7. Sancţiuni 47
3.8. Delimitarea infracţiunii de spălare a banilor de infracţiunea de tăinuire 50
CAPITOLUL IV. ASPECTE DE DREPT COMPARAT ÎN MATERIA INFRACȚIUNII DE SPĂLARE DE BANI 54
4.1. Italia 54
4.1.1. Aspecte generale 54
4.1.2. Spălarea banilor în legislaţia italiană 56
4.1.3. Spălarea banilor în legislaţia penală italiană 58
4.2. Spania 60
4.2.1. Aspecte generale 60
4.2.2. Cadrul juridic general de reglementare a spălării banilor în Spania 63
4.2.3. Reglementarea spălării banilor în Codul penal al Spaniei 68
4.3. Franţa 72
4.3.1. Aspecte introductive 72
4.3.2. Cadrul general al reglementării spălării banilor în Franţa 74
4.2.3. Infracţiunea de spălare a banilor 77
4.4. Portugalia 82
4.4.1. Aspecte generale privind spălarea banilor 82
4.4.2. Cadrul legal general de reglementare a spălării banilor 83
4.4.3. Reglementarea penală a spălării banilor în Portugalia 85
4.5. Germania 87
4.5.1. Cadrul juridic general de reglementare a spălării banilor 87
4.5.2. Reglementarea spălării banilor în Codul penal german 88
4.6. Austria 95
4.6.1. Aspecte generale privind spălarea banilor 95
4.6.2. Cadrul juridic general de reglementare a spălării banilor 96
4.6.3. Reglementarea penală a spălării banilor 98
CAPITOLUL V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI 100
BIBLIOGRAFIE 110

 

Introducerea lucrării de diplomă Infracțiunea de spălare de bani

Existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni este o condiţie sine qua non a existenţei infracţiunii de spălare a banilor, în caz contrar spălarea banilor fiind lipsită de obiectul material.

Potrivit art. 29 al Legii nr. 656/2002, republicată, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, prin spălarea banilor se înţelege:

„(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni. În scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.”

Observăm, din analiza textului de incriminare, faptul că, indiferent de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, legiuitorul prevede existenţa unui bun sau a unor bunuri provenind dintr-o infracţiune. Cu alte cuvinte, asistăm la o condiţionare a spălării banilor de existenţa unei infracţiuni anterioare, ceea ce conferă infracţiunii de spălare a banilor caracterul de infracţiune corelativă. Legătura existentă între infracţiunea generatoare de bani şi infracţiunea de spălarea banilor nu aduce atingere caracterului autonom al infracţiunii de spălare a banilor, infracţiunea principală precedând spălarea banilor[1].

Bunurile provenite din săvârşirea infracţiunii se referă atât la bunurile produse prin infracţiune, respectiv acele bunuri care sunt create prin săvârşirea faptei care constituie elementul material al acesteia (monede false, titluri de credit false, arme, materii explozive fabricate[2]), cât şi cele dobândite prin infracţiune, respectiv cele care au ajuns în mâna autorului ori a unui participant, prin săvârşirea acesteia (lucrurile furate, banii obţinuţi prin luare de mită, şantaj, înşelăciune etc.[3]).

În doctrină, au existat opinii în sensul că nu constituie produs al infracţiunii principale şi ca urmare nici al infracţiunilor prevăzute în art. 29 din Legea nr. 656/2002, republicată, următoarele categorii:

  • Bunurile care au servit la săvârşirea infracţiunii, deoarece nu sunt produs al infracţiunii, în această categorie incluzându-se: instrumentele spargerii, autovehiculul sau calculatorul proprietate personală, folosit la săvârşirea infracţiunii principale etc.;
  • Bunurile produse ale unei infracţiuni principale, săvârşită în altă tară unde fapta respectivă nu constituie infracţiune[4].

In acelaşi sens, s-a susţinut că nu constituie produse ale infracţiunii bunurile care sunt produs al altor infracţiuni decât cele principale, pentru care pedeapsa maximă nu depăşeşte 4 ani, aceste bunuri putând constitui obiectul material al infracţiunii de tăinuire prevăzută în art. 221 C. pen.[5], infracţiune ale cărei situaţii-premisă constau în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală[6].

Referitor la înţelesul expresiei cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în doctrină s-a afirmat că legiuitorul s-a referit numai la dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, activităţi prin care se contribuie la spălarea produsului infracţiuni, fie concomitent, fie ulterior săvârşiri infracţiunii principale. În această opinie, expresia săvârşirea de infracţiuni se referă numai la infracţiunile principale prin care se obţine sau s-a obţinut bunul care este concomitent sau ulterior obiectul spălării[7].



[1] Tudorei Toader, Andreea Stoica, Nicoleta Cristuş, Codul penal şi legile speciale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 643.

[2] Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală,vol II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1970, p. 319.

[3] Ibidem, p. 322.

[4] Valerică Dabu, Sorin Cătinean, Noua lege pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (Legea nr. 656/2002) şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Criminalităţii Transnaţionale Organizate, în Dreptul, Anul XIV, seria a III-a, nr. 6/2003, pp. 47-65; Valerică Dabu, Sorin Cătinean, Despre spălarea produsului infracţiunilor, Dreptul nr. 12/2002, pp. 133-134.

[5] Valerică Dabu, Sorin Cătinean, Spălarea banilor în noul Cod penal şi în legislaţia penală actuală, în Dreptul nr. 4/2005, pp. 180-181

[6] Tudorel Toader, Drept penal român, op. cit., p. 233

[7] Valerică Dabu, Sorin Cătinean, Noua lege pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (Legea nr. 656/2002) şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, în Dreptul nr. 6/2003 pp. 47-65.

Tagged with: , , , ,