Lucrare de licență: Dreptul român al muncii. istoric, prezent și perspective

Cuprinsul lucrării de licență Dreptul român al muncii. istoric, prezent și perspective

INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I. DREPTUL MUNCII. ISTORIC, IZVOARE ȘI PRINCIPII 4
1.1. Istoricul dreptului muncii. 100 de ani de la primul cod al muncii 5
1.2. Izvoarele dreptului muncii 11
1.3. Codul muncii. Domeniu de aplicare 19
1.4. Principii fundamentale ale dreptului muncii, consacrate de Codul muncii 20
CAPITOLUL AL II-LEA. DREPTUL MUNCII ÎN PREZENT. 29
2.1. Modificările aduse Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011. Implicații practice 29
2.2. Aplicarea Legii nr. 40/2011 asupra raporturilor de muncă aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare 31
2.3. Protecția socială și dreptul muncii 34
2.3.1. Securitatea și sănătatea în muncă 35
2.3.2. Regimul de muncă al femeilor și tinerilor. Timpul de muncă și timpul de odihnă 37
2.3.3. Salariul minim la nivel național – măsură de protecție socială 43
2.4. Dreptul muncii și cetățenii români care lucrează în statele membre UE 44
CAPITOLUL III. PERSPECTIVELE DREPTULUI ROMÂN AL MUNCII 45
3.1. Modernizarea dreptului muncii 45
3.2. Flexibilizarea reglementării muncii 51
3.3. Noi teorii în dreptul muncii 53
3.4. Dreptul muncii în contextul globalizării 56
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 58
BIBLIOGRAFIE 60

Extras din lucrarea de diplomă Dreptul român al muncii. istoric, prezent și perspective

Rolul dreptului muncii – în cadrul politicii sociale a Uniunii Europene – s-a conturat şi structurat în timp, cu deosebire după anii ’70 ai secolului trecut, odată cu accelerarea procesului de încorporare în ansamblul politicilor comunitare a politicii sociale. Dacă iniţial, la fondarea comunităţilor economice europene (actuala Uniune Europeană) s-a pornit de la premisa că performanţele economice odată obţinute vor rezolva de la sine problematica socială, realităţile din anii ’70 au impus însă intervenţii legislative, respectiv adoptarea unor directive care, deşi nu acopereau decât în parte dreptul muncii intern (naţional), răspundeau însă unor certe necesităţi impuse de performanţele integrării economice europene.
Fără un impuls comunitar, dreptul muncii naţional nu mai era în măsură să răspundă cerinţelor comunitare. Aşa s-a născut, treptat, prin adoptarea unor instrumente comunitare (în principal, directive, dar şi unele regulamente), dreptul comunitar al muncii.
Evident, dreptul comunitar al muncii este rezultatul unui proces complex, de la Tratatul de la Roma care fonda Comunitatea Economică Europeană din 1957 şi până la Tratatul de la Amsterdam din 1997, timp de trei decenii, a fost conturat, pas cu pas, cadrul instituţional, pentru afirmarea acestuia . În esenţă, potrivit Actului şi Protocolului anexe la Tratatul de la Maastricht şi apoi potrivit însuşi Tratatului de la Amsterdam, Uniunea Europeană poate interveni, având competenţa partajată cu statele membre, în reglementarea tuturor aspectelor privind relaţiile de muncă şi respectiv relaţiile de securitate socială, cu excepţia organizării sindicale şi patronale, salarizării, grevei şi lock-out-ului.
Dreptul muncii naţional şi cel comunitar – în corelaţia lor – pot fi considerate, indiscutabil, instrumente ale integrării economice europene. Relaţiile dintre dreptul muncii naţional şi dreptul comunitar al muncii devin relaţii complexe, de influenţare reciprocă. În perioada de după Tratatul de la Maastricht şi cu deosebire după cel de la Amsterdam, s-a afirmat, cu puterea evidenţei, faptul că eficienţa economică a Uniunii Europene şi protecţia socială nu trebuie să se excludă reciproc, rolul esenţial în menţinerea acestui echilibru revenindu-le, deopotrivă, dreptului muncii naţional, respectiv dreptului muncii comunitar.
Consiliul European de la Luxemburg, desfăşurat în decembrie 1997, la puţină vreme după cel ce adoptase Tratatul de la Amsterdam, a trasat o serie de Linii directoare care trebuie integrate în planurile naţionale de angajare (de utilizare a forţei de muncă) elaborate de fiecare stat membru. În esenţa lor, liniile directoare de la Luxemburg vizează ameliorarea capacităţii de inserţie profesională, dezvoltarea spiritului de întreprindere, încurajarea capacităţii de adaptare la realităţile contemporane a întreprinderilor şi a lucrătorilor acestora, precum şi reafirmarea politicilor europene pentru asigurarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei.

Tagged with: , , ,