Lucrare de licență: Consiliul European

Cuprinsul lucrării de licență Consiliul European

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. EVOLUŢIA CONSILIULUI EUROPEAN 5
Secţiunea I Evoluţii istorice privind procesul constituirii Uniunii Europene 5
Secţiunea a II-a Delimitarea Consiliului European de Consiliul Uniunii Europene 20
Secţiunea a III-a – Consiliul European în actualitate, Tratatul de la Lisabona – 2007 23
CAPITOLUL II. APARIŢIA CONSILIULUI EUROPEAN 27
Secţiunea I. Aspecte de natură istorică 27
Secţiunea a II-a Organizarea şi funcţionarea Consiliului European 30
2.1. Organizare Consiliului European 30
2.2. Funcționarea Consiliului 37
CAPITOLUL III. COMPETENŢELE CONSILIULUI EUROPEAN 44
Secţiunea I. Natura juridică a Consiliului European 44
Secţiunea a II-a Stabilirea atribuţiilor Consiliului European 45
Secţiunea a III-a Atribuţiile Consiliului European în domeniul afacerilor comunitare 48
Secţiunea a IV-a Atribuţiile Consiliului European în materie de cooperare politică 49
Secţiunea a V-a Atribuţiile Consiliului European în domeniul politicii externe şi de securitate comună 50
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 53
BIBLIOGRAFIE 56

 

Introducerea lucrării de licență Consiliul European

Într-o structură complexă, care cuprinde un preambul, 7 articole[1], 2 serii de protocoale, o anexă, Actul final şi 65 de Declaraţii cu privire la dispoziţiile Tratatelor, Tratatul de la Lisabona aduce mai multe elemente de noutate, între care le enunţăm, în special, pe cele care fac trimitere la personalitatea juridică a Uniunii Europene şi competenţele acesteia. În temeiul personalităţii juridice, pe care Uniunea a dobândit-o, prin Tratatul de la Lisabona[2], aceasta (Uniunea) nu este autorizată „în nici un fel să legifereze sau să acţioneze în afara competenţelor care îi sunt conferite de către statele membre prin tratate”[3].

Tratatul de la Lisabona modifică tratatele privind Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană, dar şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. „Acesta conferă Uniunii cadrul legislativ şi instrumentele necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde cerinţelor cetăţenilor”[4].

De asemenea, asigură cadrul general pentru că cetăţenii europeni să aibă „un cuvânt de spus în domeniul afacerilor europene şi pentru că drepturile lor fundamentale să fie consacrate într-o Cartă. Uniunea Europeană va fi mai bine pregătită să răspundă aşteptărilor în domeniul energiei, schimbărilor climatice, criminalităţii transfrontaliere şi imigraţiei[5].

Consiliul European este prevăzut, pentru prima dată, ca instituţie, prin Tratatul de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană.

Potrivit art. 15 TUE, „Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă la lucrările Consiliului European”.

Spre deosebire de Consiliu, acesta nu exercită funcţii legislative. Rolul său este acela de a oferi „Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi de a-i defini orientările şi priorităţile politice generale”[6].

Preşedintele Consiliului European este ales, cu majoritate calificată, pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Alin. (5) al art. 15 TUE, prevede faptul că, „în caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatului preşedintelui în conformitate cu aceeaşi procedură”[7].



[1]  Articolul 1 modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, având 61 de alineate; art. 2 modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, cu 295 de alineate; art. 3 – 7 conţin dispoziţii finale.

[2]  Articolul 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

[3]  Potrivit Tratatului de la Lisabona, „18. Declaraţie cu privire la personalitatea juridică a Uniunii Europene”.

[4]  Idem:

[5]  Idem.

[6]  Articolul 15 alin. (2) TUE.

[7]  Articolul 15 alin. (3) TUE.

Tagged with: , , ,