Lucrare de licență: Concurența comercială

Cuprinsul lucrării de licență Concurența comercială

Concurența comercială

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. CONCURENȚA – MODALITATE DE ASIGURARE A ECHILIBRULUI ȘI PROGRESULUI ECONOMIC PE PIAȚĂ 5
1.1. Noțiunea de concurență 5
1.2. Clientela – finalitatea principală a confruntării dintre întreprinderi 7
1.2.1. Noţiunea de clientelă 7
1.2.2. Felurile clientelei 8
1.3. Felurile concurenţei 9
1.3.1. Concurenţa pură şi perfectă şi concurenţa eficientă 10
1.3.2. Concurenţa licită, concurenţa patologică (ilicită) şi concurenţa interzisă 12
1.3.3. Factori destabilizatori ai concurenţei perfecte 13
1.3.4. Curente de idei neoclasice 16
1.4. Reglementarea internă, comunitară şi internaţională 17
1.4.1. Necesitatea edictării unor norme de concurenţă 18
1.4.2. Reglementarea concurenţei în dreptul comunitar 24
1.4.3. Reglementarea concurenţei în dreptul român 27
1.4.4. Reglementarea concurenţei în plan internaţional. Organisme internaţionale cu preocupări în domeniu 30
CAPITOLUL II. CONCURENȚA COMERCIALĂ 34
2.1. Aspecte generale 34
2.2. Noţiunea de întreprindere 34
1.3. Concurenţa comercială 37
1.3.1. Comercianţii 37
CAPITOLUL III. CONCURENŢA ÎN DREPTUL COMPARAT 46
3.1. Franţa 46
3.2. Suedia 50
1.3. Elveţia 55
CONCLUZII 63
BIBLIOGRAFIE 66

 

Introducerea lucrării de licență Concurența comercială

Lucrarea de faţă are ca obiect o temă de stringentă actualitate, care pre­zintă un deosebit interes teoretic şi practic. Actualitatea temei a fost și motivul pentru care am ales această temă. În economia de piaţă liberă, o componentă esenţială a acesteia o consti­tuie libera competiţie, concurenţa dintre agenţii economici. Concurenţa, se poate spune, reprezintă motorul funcţionării şi dezvoltării activităţii econo­mice.

Exercitarea concurenţei constituie un drept al unui agent economic. Dar, ca orice drept recunoscut şi protejat de lege, dreptul la concurenţă trebuie executat cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi agenţi economici, care desfăşoară aceeaşi activitate, cu respectarea legii şi a bunelor moravuri. Numai dacă exercitarea concurenţei are loc în aceste limite ea este licită şi protejată de lege.

În cazul exercitării abuzive a dreptului la concurenţă, al folosirii de mij­loace nepermise de lege pentru atragerea clientelei, concurenţa este ilicită şi este îngrădită şi sancţionată de lege.

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române (DEX)[1], concurenţa presupune „întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate” sau „rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. Pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”.

Observăm că noţiunea este susceptibilă de cel puţin două accepţiuni: una generică, iar alta economică. Mai mult, odată cu primele reglementări privind concurenţa, numeroşi jurişti şi-au îndreptat atenţia asupra conceptului de concurenţă, deoarece acesta nu a dobândit o definiţie legală, fapt pentru care putem vorbi despre o altă accepţie, specifică dreptului concurenţei. De altfel, disputele dintre economişti şi jurişti sunt în continuă desfăşurare, în discuţie fiind însăşi natura dreptului concurenţei.[2]

În accepţiune generală, concurenţa este „o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre acelaşi scop”.[3] În plan social, ea semnifică conflictul interuman în cadrul căruia fiecare ins tinde la conservarea şi dezvoltarea proprie. În planul relaţiilor interumane, concurenţa implică multiple afinităţi cu emulaţia, fără ca între cele două concepte să existe similitudine[4].

Am structurat materialul pe trei capitole. Primul capitol defineşte noţiunea şi felurile concurenţei, precum şi clientela, ca finalitate a confruntării dintre agenţii economici. Am abordat aici aspecte legate de clientelă (ca finalitate principală a confruntării dintre întreprinderi), felurile concurenței și reglementarea internă, comunitară și internațională a concurenței.

Cel de-al doilea capitol este focalizat pe concurența comercială. Aici sunt analizate noțiunile de întreprindere, concurență comercială și de comercianți în accepțiunea noului cod civil.

Pentru o imagine de ansamblu asupra concurenţei la nivel european, în capitolul trei sunt evocate şi aspecte ale concurenţei în dreptul comparat (Franţa, Suedia, Elveţia).



[1] Academia Română, Institutul de lingvistică «Iorgu Iordan», Dicţionar explicativ al limbii române, ed. a II-a, Bucureşti, 1998, p. 208.

[2] G. Coman, Concurența în dreptul intern și european, ed. Hamangiu, București, 2011, p. 5

[3] Băcanu, Libera concurenţă în perioada de tranziţie spre economia de piaţă, în revista Dreptul nr. 9-12/1990, p. 50

[4] „Emulaţia, ca dispoziţie morală, este dorinţa de a te întrece pe tine, întrecând pe altul” – T. Vianu, Filosofia culturii, Bucureşti, 1944, p. 197-198, citat de O. Căpăţînă, op. cit., p. 267- 268.

Tagged with: , , , ,