Lucrare de licență: Cetățenia – studiu comparativ

Cuprinsul lucrării de diplomă Cetățenia – studiu comparativ

Cetățenia – studiu comparativ

LISTA DE ABREVIERI 4
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I. EVOLUŢIA JURIDICĂ A CONCEPTULUI DE CETĂŢENIE 9
1.1. Scurt istoric al cetăţeniei 9
1.2. Concept. Definiţia cetăţeniei 12
1.3. Formele cetăţeniei 16
1.3.1 Cetăţenia statutară şi cetăţenia identitară 16
1.3.2 Cetăţenia normativă şi cetăţenia efectivă 17
1.4. Identitatea cetăţeniei. 17
1.5. Dobândirea şi pierderea cetăţeniei 20
CAPITOLUL II. TEORII CU PRIVIRE LA MODELELE DE CETĂŢENIE 22
2.1 Contribuţii teoretice privind modelele de cetăţenie 22
2.1.1 Modelul evoluţionist al lui Marshall 23
2.1.2. Modelul „lib-lab” al lui Dahrendorf 24
2.1.3. Modelul co-cetăţeniei al lui Donati 25
2.1.4. Modelul individualist a lui Leca 25
2.2. Cele mai importante modele de cetăţenie 26
2.2.1. Cetăţenia republicană 26
2.2.2. Cetăţenia liberală 27
2.2.3. Cetăţenia comunitaristă 27
2.3. Modelele viitoare de cetăţenie 28
CAPITOLUL III. CETĂŢENIA DIN PERSPECTIVA UNIUNII EUROPENE. STUDIU DE CAZ 33
3.1. Cetăţenia europeană: istoric, concept şi conţinut 33
3.1.1. Cetăţenia europeană, de la „Actul electoral din 1976” la Tratatul de la Lisabona 33
3.1.2. Cetăţenia europeană: concept şi conţinut în tratatul constituţional 38
3.2. Drepturile asociate cetăţeniei europene 45
3.2.1. Dreрtul cetăţenilor euroрeni de a circula liber 45
3.2.2. Dreрturile рolitice conferite de cetăţenia euroрeană. Dreрtul de a alege şi de a fi ales 51
3.2.3. Dreрtul cetăţenilor euroрeni de a înainta рetiţii 52
3.2.4. Dreрtul cetăţenilor euroрeni de a se adresa mediatorului euroрean 54
3.2.5. Рrotecţia diрlomatică a cetăţenilor euroрeni 58
3.3. Limitele cetăţeniei europene 61
3.3.1. Unitatea cetăţeniei europene 61
3.3.2. Diversitatea cetăţeniei europene 62
3.4. Cetăţenia Europeană în comparaţie cu Cetăţenia Americană 65
3.5. Problema cetăţeniei în contextul globalizării 69
CONCLUZII 76
BIBLIOGRAFIE 84

 Introducerea lucrării de diplomă Cetățenia – studiu comparativ

„Cetățenia – Studiu comparativ” abordează o temă care suscită încă un viu interes, atâta vreme cât cetăţenia este percepută ca o problemă a destinului uman, individual şi colectiv. Din această perspectivă, prezentul demers nu se limitează la desemnare, ci îndeamnă la înţelegere şi la reflecţie asupra valorilor comune ale noţiunii de cetăţenie.

S-au scris nenumărate lucrări pe tema cetăţeniei, dar conceptul a evoluat semnificativ în ultimii ani, datorită noilor realităţi apărute pe plan european şi internaţional. Ieşirea dintr-o paradigmă bipolară, continua redefinire a Uniunii Europene, efectele globalizării, ameninţările teroriste au determinat o transformare rapidă şi neprognozată a legislaţiei privitoare la cetăţenia europeană.

De altfel, cetăţenia este un concept sensibil la schimbările istorice şi faptul că oferă drepturi cu statut universal – drepturi pe care toată lumea este îndreptăţită să le exercite – face reconstituirea sa să incite mereu interesul.

Noţiunea de cetăţenie a apărut în antichitate, odată cu cea de democraţie, şi a fost influenţată, pe parcursul istoriei, de schimbările sociale, economice şi politice, ajungând ca treptat, în timpurile moderne, să influenţeze ea aceste schimbări. Chiar dacă pentru multă vreme a fost lăsată în umbră, ea a rămas parte a vocabularului juridic, politic, filozofic sau economic.

De altfel, cetăţenia se constituie ca obiect de studiu pentru mai multe discipline, printre care: filozofia, politologia, sociologia, istoria, dreptul şi chiar economia. Conceptul de cetăţenie este utilizat în accepţiunea lui juridică, dar şi în sens politic, atunci când este tradus ca apartenenţă a unui individ la o colectivitate umană (naţiune, popor), organizată în stat. Din punct de vedere juridic, noţiunea de cetăţenie poate fi examinată în două accepţiuni: ca instituţie juridică şi ca termen desemnând condiţia juridică sau statutul care se creează prin normele dreptului acelor persoane care au calitatea de cetăţean.[1]

Noţiunea de cetăţenie, în lumea modernă, comportă o serie de provocări „tăcute”, ceea ce a făcut ca acest concept să trezească atenţia teoreticienilor. Tocmai identificarea şi analiza acestor provocări ne oferă posibilitatea de a propune politici publice şi instrumente juridice optime.

În 1990, Jürgen Habermas a identificat trei procese de dezvoltare care redau relaţia profundă şi problematică dintre identitatea naţională şi cetăţenie:

  • în primul rând, viitorul statelor naţionale a devenit pe neaşteptate de actualitate, în pragul unificării Germaniei, al eliberării ţărilor Central şi Est Europene şi al conflictelor naţionale care au străbătut Europa de Est;
  • în al doilea rând, faptul că statele Uniunii Europene evoluează împreună, ca urmare a dezvoltării pieţei comune şi a introducerii monedei unice, clarifică într-o oarecare măsură relaţia dintre statele naţionale şi democraţie, determinând conştientizarea caracterului supranaţional al structurii Uniunii Europene;
  • în al treilea rând, valul mare de imigranţi din regiunile sărace ale Europei de Est şi Sud va duce la confruntări, ridicând o serie de noi probleme privind azilul.[2]

De asemenea, Habermas a evidenţiat că aceste procese vor exacerba conflictul dintre principiile universale ale democraţiei constituţionale şi nevoia intrinsecă a comunităţilor de a-şi conserva integritatea şi habitatul.[3]

De altfel, în perioada de după Războiul Rece, redefinirea statelor naţionale în inima Europei nu a diminuat turbulenţele politice, ci, dimpotrivă, a generat unele noi. Reapariţia mişcărilor naţionaliste în Europa de Est, tensiunile create de o populaţie din ce în ce mai diversă, din punct de vedere cultural şi rasial, în Europa Occidentală, ostilitatea faţă de statul bunăstării în Anglia şi eşecul politicilor de mediu, bazate pe cooperarea voluntară a cetăţenilor, au readus în atenţie conceptul de cetăţenie.

Secolul XXI a debutat cu evenimente care au influenţat hotărâtor relaţiile internaţionale şi au condus la adoptarea de noi măsuri juridice în relaţia dintre stat şi cetăţean.

Incidentele violente din Franţa, provocate de comunităţi care trăiesc în suburbii, sunt o expresie a eşecului modelului francez de integrare a imigranţilor, care a abordat acest proces doar din perspectiva socială, fără a acorda atenţie aspectelor care ţin de identitatea şi de cultura acestora. Franţa a fost nevoită să-şi reevalueze politicile publice privind imigraţia şi să propună noi măsuri juridice, care să îngreuneze obţinerea cetăţeniei.

Atentatele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii, urmate de cele din Spania şi din Marea Britanie, au impus reevaluarea relaţiilor dintre cetăţean şi stat la nivelul dreptului intern, dar şi a poziţiei cetăţeanului în dreptul internaţional. Noile măsuri antiteroriste au modificat balanţa dintre drepturile cetăţeanului şi necesităţile de securitate publică. Statul este cel care, prin prezenţa şi voinţa proprie, determină în ce măsură un cetăţean se poate bucura de avantajele cetăţeniei şi în ce măsură se poate simţi în siguranţă în acest cadru. Evenimentele secolului XXI au demonstrat că avantajele cetăţeniei depind atât de prezenţa comunităţii internaţionale, cât şi de voinţa şi de capacitatea acesteia de a securiza aceste avantaje. Necesitatea de a securiza avantajele cetăţeniei a depăşit graniţele statului şi impune noi instrumente la nivelul dreptului internaţional public.[4]

Totodată, nu putem eluda faptul că funcţionarea şi stabilitatea unei democraţii moderne nu depind doar de caracterul „structurii de bază”[5], ci şi de aptitudinile şi de atitudinile cetăţenilor ei.

„Fără cetăţeni care să posede aceste calităţi, democraţiile devin greu de guvernat şi chiar instabile”.

Pe lângă exemple particulare – precum simţul identitar şi modul de înţelegere a formelor potenţial concurenţiale ale identităţii naţionale, regionale, etnice sau religioase, sau abilitatea de a se tolera reciproc şi de a lucra împreună cu ceilalţi (care sunt diferiţi), precum şi dorinţa de a participa la procesul politic, pentru a promova binele public şi pentru a asigura responsabilizarea autorităţilor sau disponibilitatea lor de a-şi exercita responsabilitatea în revendicările economice şi în opţiunile personale (care pot afecta mediul înconjurător, dar şi sănătatea) – au fost creionate şi cadre coerente de referinţă, cum ar fi cel determinat de virtuţile necesare cetăţeanului în viziunea lui Will Kymlyka, care a vizat implicarea în viaţa publică, simţul dreptăţii şi respectarea drepturilor altora, politeţea şi toleranţa, respectiv simţul comun al solidarităţii şi al loialităţii[6].

De asemenea, distincţia dintre cetăţeni şi alţi subiecţi a jucat un rol important în modelul de administrare a statelor europene moderne, mai ales la nivel de facilitare sau de restricţionare a mobilităţii.[7] Recentele eforturi de a înlesni mobilitatea cetăţenilor, în general, şi a oamenilor de afaceri, în particular, în statele din UE şi de a condiţiona mobilitatea pentru cetăţeni din alte state creează inegalităţi atât în cadrul UE, cât şi în afară.[8]

Subiectul cetăţeniei este, fără îndoială, destul de vast şi cercetarea acestuia ia amploare, pe măsură ce tot mai mulţi teoreticieni iau în discuţie modalităţile în care numeroase crize influenţează conceptul de cetăţenie. În prezentul demers mă voi limita la a evidenţia complexitatea, dinamica şi importanţa conceptului de cetăţenie, respectiv caracteristicile actuale ale acestuia, precum şi particularităţile acestuia în cadrul Uniunii Europene, în contextul apartenenţei României la această organizaţie.



[1] Iοn Dеlеanu, Instituţii şi prοcеduri cοnstituţiοnalе – în drеptul cοmparat şi în drеptul rοmân – Tratat, Еd. CH Bеck, Bucurеști, 2006, p. 273.

[2] Jurgеn Habеrmas, Citizеnship and Natiοnal Idеntity. Sοmе rеflеctiοns οn thе Futurе οf Еurοpе, în Rοnald Bеinеr (еd): Thеοrizing Citizеnship, Albany: Statе Univеrsity οf Nеw Yοrk Prеss, 1995.

[3] Rοnald Bеinеr, Why Citizеnship Cοnstituеs a Thеοrеtical Prοblеm in thе Last Dеcadе οf Thе Twеntiеth Cеntury, Statе Univеrsity οf Nеw Yοrk Prеss, 1995, p. 3.

[4] Hеatеr Dеrеk, Citizеnship: thе civic idеal in wοrld histοry, pοlitics and еducatiοn, Manchеstеr Univеrsity Prеss, 2004, p. 3

[5] Rawls cοnsidеră că „structura dе bază” a sοciеtăţii еstе principalul subiеct al tеοriеi drеptăţii (Rawls, Jοhn, Pοlitical Libеralism, Nеw Yοrk: Cοlumbia Univеrsity Prеss, 1993, pag. 291-289).

[6] Will Kymlyka, Pοlitica în dialеct: naţiοnalism, multiculturalism şi cеtăţеniе, cap. Cеtăţеnia dеmοcratică în statеlе multiеtnicе, Οxfοrd Univеrsity Prеss, Еditura Arc, 2005, pag. 264-265.

[7] Barry Hindеss, Citizеnship fοr All, Carfax Publishing, Citizеnship Studiеs, Vοl. 8, Nο. 3, Sеptеmbеr 2004, pag. 305-315.

[8] Tilly Charlеs, Citizеnship, idеntity and sοcial histοry, Intеrnatiοnal rеviеw οf sοcial histοry, 1995, p. 7.

Tagged with: , , , ,