Lucrare de licență: Arestarea preventivă

Cuprinsul lucrării de licență Arestarea preventivă

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND MĂSURILE PREVENTIVE 4
Secțiunea I. Măsurile preventive 4
A. Conceptul de măsuri preventive 4
B. Natura juridică 7
Secţiunea a II-a 11
A. Evoluția istorica a instituţiei 11
B. Concordanța reglementarilor naţionale referitoare la măsura arestării preventive, cu reglementările internaţionale 17
CAPITOLUL II. ARESTAREA PREVENTIVA 21
Secţiunea I. Aspecte introductive 21
A. Consideraţii generale 21
B. Condiţiile de fond și de procedură ale arestării preventive 22
Secţiunea a II-a Arestarea învinuitului 25
A. Condiţii necesare pentru a dispune arestarea preventiva a învinuitului 25
B. Organul competent să dispună arestarea preventivă a învinuitului 29
C. Durata arestării preventive a învinuitului 33
Secţiunea a III-a. Arestarea inculpatului 35
A. Condiţii necesare pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului 35
B. Organul competent sa dispună arestarea preventiva a inculpatului 39
C. Durata arestării preventive a inculpatului 41
D. Prelungirea duratei arestării inculpatului 42
CAPITOLUL III. INSTITUŢII PROCEDURALE INCIDENTE PE PARCURSUL EXECUTĂRII ARESTĂRII PREVENTIVE 50
Secțiunea I. Revocarea arestării preventive 50
Secțiunea a II-a. Înlocuirea arestării preventive cu o alta măsură 52
Secțiunea a III-a. Liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea pe cauţiune 53
Secțiunea a IV-a. Computarea măsurii arestării preventive 56
Secțiunea a V-a. Încetarea de drept a arestării preventive 57
Secțiunea a VI-a. Calea de atac împotriva luării, revocării, încetării de drept a arestării preventive 61
Secțiunea a VII-a. Calcularea termenelor în cazul măsurii arestării preventive 63
Secțiunea a VIII-a. Nulităţile 65
CAPITOLUL IV ELEMENTE DE DREPT COMPARAT 68
CAPITOLUL V. ANALIZA CAZ PRACTIC 75
CONCLUZII 84
BIBLIOGRAFIE 86

Introducerea lucrării de licență Arestarea preventivă

Potrivit sistemului constituţional actual[1], în rândul situaţiilor ce pot impune, în mod legal, excepţional şi nediscriminatoriu, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, se regăseşte şi cea determinată de desfăşurarea instrucţiei penale[2].

Forma principială şi definitorie în care se concretizează această restrângere de drepturi sau libertăţi în cazul instrucţiei penale este dată de aplicarea unei pedepse penale.

Funcţia constrângătoare şi educativă[3] a pedepsei penale se realizează în momentul aplicării şi executării sale, odată cu finalizarea activităţii de instrucţie penală. Cu toate acestea, stabilind că restrângerea unor drepturi sau libertăţi poate interveni în orice moment al desfăşurării instrucţiei penale, legea fundamentală permite ca pedepsele penale să fie precedate şi de alte forme de afectare a drepturilor individuale.

În ceea ce priveşte dreptul procesual penal, aceste forme de afectare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale sunt circumscrise instituţiei măsurilor de prevenţie.

O veritabilă constantă judiciară a dreptului procesual penal, instituţia măsurilor de prevenţie a fost cunoscută în forme variabile şi în conţinuturi extinse sau restrânse, fără a scăpa uneori chiar de excese, de aproape toate sistemele judiciare ale umanităţii.

În forme incipiente şi subsumate aproape întotdeauna legii talionului[4], măsurile de prevenţie primesc reglementări rudimentare odată cu primele normări ale dreptului: Codul lui Hammurabi, legislaţia ebraică din cea de a treia carte a Thorei (Leviticul), Legile lui Solon sau Legea celor XII Table a lui Gaius.

Chiar dacă conţinutul normativ al instituţiei măsurilor de prevenţie a cunoscut abordări antagoniste, fiind apreciat moderat în doctrina clasică[5] reprezentată de Becaria, Voltaire sau Montesquieu şi reglementat interdependent cu celelalte valori juridice ale acestui sistem (separaţia funcţiilor justiţiei represive, prezumţia de nevinovăţie, publicitatea procedurii, respectul drepturilor apărării) sau critic şi restrictiv în doctrina pozitivistă[6] reprezentată de Ferri şi Garofalo, ce ataca virulent limitele impuse detenţiei preventive precum şi instituţii ca graţierea, amnistia, juriile sau contradictorialitatea şi oralitatea dezbaterilor judiciare, această instituţie a măsurilor de prevenţie a fost avută în vedere de reforma sistemelor judiciare de la sfârşitul secolului XX.

Măsurile preventive reprezintă o consecinţă a trăsăturilor specifice raporturilor juridice procesual penale[7], în special a faptului că sunt raporturi juridice de putere ce iau naştere peste şi în afara acordului de voinţă al părţilor.



[1]     Constituţia României a intrat în vigoare în anul 1991 şi a fost modificată şi completată prin legea de revizuire a Constituţiei nr. 429/2003, fiind republicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.

[2]     Art. 53 alin. (1) din Constituţia revizuită.

[3]     C. Mitrache, Cr. Mitrache, Dreptul penal român, ed. a II-a, revizuită şi adăugită, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2003, p. 188;

[4]     Idem, p. 287.

[5]     Ibidem.

[6] C. Bulai, Manual de Drept penal, partea generală, Ed. All, 2007, p. 286.

[7] I. Neagu, Drept procesual penal, Tratat, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2002, p. 60-61.

Tagged with: , , ,