Lucrare de licență: Apelul în procesul penal

Cuprinsul lucrării de licență Apelul în procesul penal

Apelul în procesul penal

INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I. JUDECATA ÎN PROCESUL PENAL 7
1.1. Judecata – fază importantă a procesului penal 7
1.2. Principiile specifice fazei de judecată 7
1.2.1. Publicitatea fazei de judecată 8
1.2.2. Nemijlocirea ca regulă a fazei de judecată 11
1.2.3. Contradictorialitatea ca regulă a fazei de judecată 12
1.2.4. Oralitatea ca regulă a fazei de judecată 13
1.3. Reglementări generale privind judecata 13
1.3.1. Consideraţii preliminare 14
1.3.2. Rolul activ al instanţei de judecată 14
1.3.3. Locul unde se desfăşoară judecata 14
1.3.4. Citarea părţilor la judecată 15
1.3.5. Compunerea instanţei de judecată 18
1.3.6. Asigurarea apărării 18
1.3.7. Asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată 19
1.3.8. Constatarea infracţiunilor de audienţă 19
1.3.9. Suspendarea judecăţii 20
1.3.10. Dispoziţii generale privind hotărârile judecătoreşti 22
1.3.11. Necesitatea motivării schimbării practicii judiciare 29
CAPITOLUL II. APELUL – CALE DE ATAC ORDINARĂ 30
2.1. Aspecte generale 30
2.2. Hotărârile supuse apelului 31
2.3. Titularii apelului 32
2.3.1. Procurorul ca titular al apelului 33
2.3.2. Inculpatul ca titular al apelului 34
2.3.3. Partea vătămată ca titular al apelului 35
2.3.4. Partea civilă şi partea responsabilă civilmente ca titulari ai apelului 35
2.3.5. Martorul, expertul, interpretul şi apărătorul ca titulari ai apelului 36
2.3.6. Dreptul de a face apel al oricărei persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei 36
2.4. Efectele apelului 37
2.4.1. Efectul suspensiv al apelului 37
2.4.2. Efectul devolutiv al apelului 38
2.4.3. Efectul neagravant 39
2.4.4. Efectul extensiv al apelului 41
CAPITOLUL III. REJUDECAREA CAUZEI ÎN APEL 43
3.1. Măsuri premergătoare şedinţei de judecată în apel 43
3.2. Şedinţa de judecată în apel 43
3.2.1. Participanţii la judecata apelului 43
3.2.2. Desfăşurarea judecării apelului 44
3.3. Soluţionarea apelului 45
3.3.1. Respingerea apelului 45
3.3.2. Admiterea apelului 46
3.3.3. Limitele desfiinţării hotărârii atacate cu apel 47
3.3.4. Procedura de rejudecare şi limitele rejudecării 48
CAPITOLUL IV. TERMENUL DE APEL 50
4.1. Momentul de la care curge termenul de apel pentru procuror 50
4.2. Momentul de la care curge termenul de apel pentru părţi 51
4.3. Momentul de la care curge termenul de apel pentru alte persoane 52
4.4. Repunerea în termen 53
4.5. Apelul peste termen 54
4.6. Declararea apelului, renunţarea la apel, retragerea apelului 55
4.6.1. Declararea apelului 55
4.6.2. Renunţarea la apel 56
4.6.3. Retragerea apelului 57
CONCLUZII 59
BIBLIOGRAFIE 63

 

Introducerea lucrării de licență Apelul în procesul penal

Apelul este o cale de atac ordinară, deoarece se foloseşte împotriva unor hotărâri judecătoreşti nedefinitive, ce sunt pronunţate de prima instanţă, deci care nu se bucură de autoritate de lucra judecat.
Pe de altă parte, deoarece se referă la tot ceea ce se rezolvă de prima instanţă, apelul poate fi introdus pentru orice motiv de fapt sau de drept, spre deosebire de căile extraordinare de atac, când ne referim doar la anumite motive, expres prevăzute de lege.
Este o cale de atac ireverenţioasă, deoarece se adresează nu aceleiaşi instanţe ori unei instanţe de acelaşi grad, ci uneia superioare, denumită instanţa de apel.
Totodată, este şi o cale de atac de reformare, deoarece împiedică rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti a primei instanţe, deci, implicit, şi executarea ei, şi provoacă o reexaminare a cauzei penale sub aspectul chestiunilor de fapt, dar şi de drept.
Apelul declanşează o nouă judecată în fond a cauzei penale, putând să se readministreze probele sau să se administreze probe noi.
În gândirea juridică din cele mai îndepărtate timpuri s-a conturat ideea că în administrarea justiţiei, ca şi în orice altă activitate umană, se pot săvârşi erori generatoare de nedreptate, cu toate măsurile impuse de lege pentru a se asigura subiecţilor procesuali un maximum de garanţii în vederea soluţionării corecte şi echitabile a cauzelor rezolvabile pe cale de contencioasă. În consecinţă, de când s-au stabilit regulile procedurale tehnice ale unei judecăţi primare s-a simţit nevoia instituirii unor proceduri care să permită continuarea acesteia în alte mecanisme succesive cunoscute sub denumirea generală de „căi de atac” .
Motivul pentru care am ales această lucrare a plecat de la credința că activitatea de judecată în oricare dintre căile de atac, adică totalitatea actelor procesuale şi procedurale efectuate în cadrul acestei activităţi, are ca finalitate proprie realizarea unei judecăţi temeinice şi legale în soluţionarea cauzelor penale. Apelul fiind o cale de atac ordinară se poate îndrepta doar împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă, iar instanţa ierarhic superioară efectuează o examinare a cauzei atât cu privire la situaţiile cele de fapt, cât şi cele de drept.
Dreptul de apel aparţine fiecărui subiect procesual ale cărui drepturi au făcut obiectul judecăţii în primă instanţă, întrucât fiecare dintre asemenea subiecţi are dreptul să-şi găsească o justă soluţionare, iar interesul reprezintă justificarea fiecărei acţiuni în justiţie, însă el nu poate fi folosit decât în sfera rolului pe care îl are în raportul procesual penal, şi numai referitor la acel conţinut al hotărârii atacate care priveşte interesele pe care le reprezintă procesul penal .
Am structurat acest material pe patru capitole. Primul este unul introductiv în care sunt prezentate aspecte generale legate de judecata în procesul penal. Cel de-al doilea capitol analizează apelul abordând teme ca: hotărârile supuse apelului, titularii apelului sau efectele apelului. Cel de-al treilea capitol prezintă rejudecarea cauzei în apel iar ultimul analizează termenul de apel.

Tagged with: , ,