Lucrare de diplomă: Regimul juridic al bunurilor imobile

Introducerea lucrării de licență

 

Articolul 555 din noul Cod civil, statuează că proprietatea privată este un drept ce se exercită „în mod exclusiv, absolut şi perpetuu”. După cum s-a relevat şi în doctrină , ideile Revoluţiei franceze din 1789, care a proclamat dreptul de proprietate ca fiind sacru şi inviolabil sunt exprimate în formă juridică şi în legislaţia noastră civilă.
Observăm că, actualul Cod civil a preluat, cum era firesc, din literatura juridică şi caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, care nu era reglementat în Codul civil în vigoare până la 1 octombrie 2011. Prin urmare, în actuala reglementare, dreptul de proprietate este un drept exclusiv, absolut şi perpetuu, ca să păstrăm ordinea stabilită de legiuitor.

Vrei o lucrare de diploma originala? Comanda una acum la cele mai bune prețuri

Caracterul exclusiv decurge din împrejurarea că proprietarul este îndreptăţit să exercite singur toate prerogativele conferite de lege, fără intervenţia altei persoane. Tot astfel, în virtutea caracterului exclusiv al dreptului de proprietate, titularul este singurul îndreptăţit să dea naştere la dezmembrăminte ale dreptului său, prin exprimarea acordului ca anumite atribute să fie exercitate de alte persoane, ca drepturi reale (dezmembrăminte ale dreptului de proprietate) sau ca drepturi de creanţă (rezultate din raporturi juridice obligaţionale).
S-a vorbit de faptul că prin caracterul exclusiv al dreptului de proprietate se înţelege atât puterile depline ale titularului, cât şi monopolul acestuia asupra bunului său, cu excluderea terţilor, inclusiv a autorităţilor publice. în cazul proprietăţii comune, monopolul exclusivităţii dreptului se exercită concomitent de către coproprietari, adică de către mai mulţi proprietari asupra aceluiaşi bun în acelaşi timp. Exclusivitatea, caracterul de monopol al dreptului de proprietate se manifestă pe deplin şi în materia dreptului de proprietate intelectuală. Avem în vedere dreptul exclusiv al titularului creaţiei intelectuale de a o exploata şi de a se opune utilizării creaţiei de către terţi, fără acordul său. S-a susţinut că acest caracter, exclusivitatea, se află în raport şi cu dreptul de reproducere fotografică, întrucât proprietarul are un drept de imagine asupra bunurilor sale.
Caracterul absolut constă în libertatea titularului dreptului de proprietate de a efectua toate actele materiale şi juridice care nu îi sunt interzise în mod expres. Acest caracter contribuie la delimitarea dreptului de proprietate de celelalte drepturi relative şi trimite mai degrabă la un drept deplin şi complet . Caracterul absolut relevă şi împrejurarea că existenţa dreptului de proprietate nu depinde de niciun alt drept care să-i servească drept temei al constituirii. Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate se defineşte prin el însuşi, nu prin raportare la alte drepturi . Caracterul absolut al dreptului de proprietate îi conferă profilul de a fi opozabil tuturor, erga omnes, toate celelalte persoane fiind obligate să nu întreprindă nimic de natură a-i aduce atingere.
Caracterul perpetuu reflectă faptul că dreptul de proprietate privată durează atâta vreme cât subzistă bunul care formează obiectul său. Fără îndoială că perpetuitatea dreptului este legată de natura bunului asupra căruia poartă. în acest sens, menţionăm că nu se poate susţine caracterul perpetuu al dreptului de proprietate asupra bunurilor consumptibile.
Existenţa dreptului de proprietate este independentă de exercitarea lui. Prin urmare, dacă legea nu îl obligă, proprietarul nu este obligat să uzeze de bunul său, fără însă ca dreptul de proprietate care poartă asupra acestui bun să fie afectat în ceea ce priveşte caracterul său perpetuu. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate determină şi imprescriptibilitatea sub aspectul extinctiv a acţiunii menite să îl apere şi anume acţiunea în revendicare. Având caracter perpetuu, dreptul de proprietate poate fi reconstituit în anu¬mite situaţii speciale.
În acest sens, facem trimitere la măsurile juridice luate de fostele ţări socialiste europene după căderea regimurilor totalitare prin care au încercat să reconstituie dreptul de proprietate, fie prin restituirea în natură a bunurilor, fie prin adoptarea unor măsuri reparatorii . Perpetuitatea dreptului de proprietate privată reprezintă premisa transmisibilităţii sale, fie prin acte între vii, fie pe calea succesiunii.
Valoarea şi utilitatea economică deosebită a bunurilor imobile – construcţii şi terenuri – le situează într-o poziţie privilegiată în cadrul patrimoniului oricărui subiect de drept. De aici decurg anumite particularităţi de regim juridic, proprii acestei categorii de bunuri.
Importanţa studiului acestor particularităţi este potenţată de mutaţiile intervenite în societatea noastră, caracterizate prin revenirea la o viaţă civilă normală şi adoptarea unor măsuri reparatorii vizând retrocedarea unor proprietăţi imobiliare preluate de stat în perioada comunistă. Sunt realităţi care ne determină să încercăm abordarea problematicii dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi a terenurilor precum şi a circulaţiei juridice a acestor bunuri.

Tagged with: , , , , ,