Lucrare de diplomă: Pruncuciderea

Cuprinsul lucrării de licență Pruncuciderea

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. IMPORTANTA OCROTIRII PERSOANEI PRIN NORMELE JURIDICE PENALE 6
Secţiunea 1. Cadrul juridic penal de ocrotire a vieţii persoanei umane 6
1.1. Consideraţii Generale Privind Infracţiunile Contra Vieţii 6
Secţiunea 2. Referinţe Istorice 7
2.1. Pruncuciderea în Codul Penal de la 1864 10
2.2. Pruncuciderea în Codul Penal de la 1936 10
2.3. Pruncuciderea în Codul Penal din 1968 11
2.4. Pruncuciderea în Codul Penal actual 13
Secțiunea 3. Elemente de drept comparat 14
CAPITOLUL II. ANALIZA JURIDICĂ A INFRACŢIUNI DE PRUNCUCIDERE 18
Secţiunea 1. Noţiune şi caracterizare generală a infracţiunii de pruncucidere 18
Secţiunea 2. Condiţii preexistente ale infracţiunii de pruncucidere 22
2.1. Obiectul juridic special al infracţiunii de pruncucidere 22
2.2. Obiectul material al infracţiunii 29
Secţiunea 3. Subiecţii infracţiunii de pruncucidere 31
3.1. Subiectul activ – mama copilului nou-născut 31
3.2. Subiectul Pasiv 33
Secţiunea 4. Conţinutul constitutiv al infracţiunii de pruncucidere 35
4.1. Latura obiectivă 35
4.2. Latura subiectiva. Felurile intenției și specificul acesteia 41
Secţiunea 5. Forme. Modalităţi. Sancţiuni 46
5.1. Formele infracţiunii de pruncucidere infracţiunea consumată şi tentativă 46
5.2. Modalităţi 46
5.3. Sancţiunea pentru infracţiunea de pruncucidere 48
CAPITOLUL III. ALTE IMPLICAŢII ALE PRUNCUCIDERII 60
Secţiunea 1. Aspecte procesuale 60
1.1. Organe juridice competente să facă încadrarea juridică a faptei organul de urmărire penală şi instanţă judecătorească 60
Secţiunea 2. Aspecte criminalistice 61
Secţiunea 3. Aspecte medico-legale 62
3.1. Expertiză medico-legală 65
JURISPRUDENȚĂ 68
CONCLUZII 72
BIBLIOGRAFIE 76

 

Introducerea lucrării de diplomă Pruncuciderea

Infracțiunea de pruncucidere este în esență o faptă de omor al cărui obiect îl constituie ocrotirea vieții copiilor nou-născuți, ocrotire ce statuează dreptul la viață a oricărui copil, precum şi obligația pentru toți membrii societății de a respecta acest drept.

Procurorul, medicul legist, poliţiştii, judecătorii, au datoria de a acţiona pentru dovedirea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, de identificare a persoanei vinovate şi probarea activităţii infracţionale.

Evidenţierea, pe parcursul cercetărilor, a cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor care au generat şi favorizat săvârşirea infracţiunii de pruncucidere, este de natură să ducă la luarea unor măsuri corespunzătoare de prevenire.

Pruncuciderea, o faptă cu pericol social ridicat prin urmările de ordin demografic, social, economic; îşi are sorgintea în multiple cauze: familii dezorganizate, întreţinerea de relaţii adulterine, neînţelegerea rolului familiei la nivel micro şi macrosocial, concubinajul, raporturi sexuale întâmplătoare, etc.[1]

Prin depistarea acestora şi a condiţiilor concrete ale fiecărei fapte, organele de urmărire penală şi alţi factori din sistemul educaţional au posibilitatea de a întreprinde acţiuni specifice cu caracter preventiv cum ar fi prezentarea faptelor prin mass-media, acţiuni educative.

Totodată considerăm că este de importantă majoră depistarea familiilor ai căror membri suferă de maladii psihice – fiind predispuşi la acţiuni agresive şi autoagresive, supravegherea persoanelor ţinute la evidenţă în dispensarele psihoneurologice din România.

Înăsprirea controlului asupra instituţiilor obstetrico-ginecologice care efectuează întreruperea sarcinii, mai ales în cazurile adresării femeilor cu termen mare de gestaţie. Unui control minuţios trebuie supus fiecare caz de deces al copilului în aceste instituţii.

Studiul legislaţiei penale în materie a relevat trei concepte prin care se motivează şi, respectiv, se fundamentează comportamentul infracţional al mamei în cazul pruncuciderii: social, medical şi mixt.

Legiuitorul autohton incriminează pruncuciderea medicală la care doar comportamentul agresiv, specific stării de maternitate, determinat de tulburarea psihică cauzată de actul fiziologic al naşterii poate justifica apariţia intenţiei la făptuitoare de a suprima viaţa nou-născutului. Ideea unei responsabilităţi diminuate provocată de cauzele medicale, reprezentate de starea de tulburare, a stat la baza fundamentării pruncuciderii, fapt demonstrat prin consacrarea expresă a acesteia în dispoziţia art.177 CP – ca o condiţie obligatorie de existenţă a infracţiunii.



[1] A. Boroi, Drept Penal – Partea Specială, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p. 109;

Tagged with: , , , ,