Lucrare de diplomă: Părțile litigiului de contencios administrativ

Cuprinsul lucrării de licență Părțile litigiului de contencios administrativ

Părțile litigiului de contencios administrativ

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI 5
1.1. Noțiunea de contencios administrativ 5
1.2. Aspecte privind evoluția contenciosului în România 9
CAPITOLUL II. CONTENCIOS ADMINISTRATIV DIN PERSPECTIVA DISPOZIȚIILOR CONSTITUȚIONALE ȘI ALE LEGII 554/2004 A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV CU MODIFICĂRILE ȘI COMPLETĂRILE ULTERIOARE 14
CAPITOLUL III. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PĂRȚILE CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV 27
CAPITOLUL IV. SUBIECTE CARE POT AVEA CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ (RECLAMANȚII) 30
4.1. În contenciosul administrativ obiectiv 30
4.2. În contenciosul administrativ subiectiv 44
CAPITOLUL V. SUBIECTELE CARE POT AVEA CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ ÎN LITIGIILE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV 49
CAPITOLUL VI. STUDIU DE CAZ 52
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 66
BIBLIOGRAFIE 68

 

Introducerea lucrării de licență Părțile litigiului de contencios administrativ

Într-un stat de drept, democratic şi social, în care  drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori esenţiale, instituția contenciosului administrativ reprezintă instrumentul de apărare a acestor valori.

Contenciosul administrativ reprezintă totalitatea mijloacelor juridice puse la dispoziţia cetăţenilor pentru a putea lupta în vederea restabilirii ordinii de drept, tulburată prin actele juridice şi faptele materiale ale organelor administraţiei publice, intervenite în aplicarea legilor şi în funcţionarea serviciilor publice.

Instituţia contenciosului administrativ este o instituţie fundamentală în orice stat de drept, ea reprezintă instrumentul prin intermediul căruia cetăţenii se pot apăra de abuzurile administraţiei.

Sarcina de a asigura aplicarea legilor, de a edita acte normative în scopul executării legilor, de a asigura funcţionarea seviciilor publice, de a lua măsuri pentru executarea contractelor administrative, ocrotirea drepturilor persoanelor şi satisfacerea cerinţelor acestora, menţinerea ordinii publice, revine administraţiei statului.

Tot mai mulţi cetăţeni consideră că, în îndeplinirea acestor sarcini, administraţia lezează drepturile sau interesele persoanelor.

Contenciosul administrativ desemnează stricto sensu totalitatea litigiilor dintre autorităţile publice şi cei administraţi care sunt vătămaţi în drepturile sau interesele lor legitime prin acte administrative nelegale, litigii care sunt date în competenţa instanţelor de contencios administrativ şi sunt soluţionate în baza unui regim de putere publică.[1]

Se poate afirma că instituţia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitării de către persoanele vătămate a unei acţiuni directe, în faţa instanţelor judecătoreşti competente, împotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, dupa caz, împotriva refuzului unei autorităţi  publice de a soluţiona o cerere în termenul prevăzut de lege. În acest fel, instituţia contenciosului administrativ apare ca fiind o garanţie a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor împotriva eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice.

De asemenea, contenciosul administrativ reprezintă o garanţie constituţională a respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor de către autorităţile publice. În acest sens, Constituţia prin art. 52 prevede dreptul al persoanei vătămate de o autoritate publică al.1 Persoana vătămată într-un drept al său sau un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesulu legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

            În doctrină se vorbește despre un contencios subiectiv care urmăreşte apărarea drepturilor şi intereselor legitime private, individuale şi un contencios administrativ obiectiv care are drept scop apărarea interesului public[2], în sensul de a se verifica dacă se aduce atingere unei stări de legalitate generală.

            Dreptul care se dă persoanelor fizice sau juridice de a se adresa instanţei rezultă din aceea că actele administrative privesc deopotrivă persoanele fizice şi/sau persoanele juridice, că ele se execută din oficiu şi că în procesul acestei executări, cei vizaţi pot fi vătămaţi în drepturile lor prin greşelile sau abuzurile autorităţilor publice. Cu privire la calitatea de persoană fizică, aceasta se referă la particularii care intră în raporturi juridice cu autorităţile publice.

            Întotdeauna una din părțile litigiului de drept administrativ , în calitate de pârât, este o autoritate administrativă, iar cealaltă parte este o persoană fizică sau juridică, după cum prevede, legea contenciosului administrativ, Legea 554/2004 la art. 1 alin.1 ”orice persoană acre se consideră vătămată într-un drept al său orin într-un interse legitim, de către o autoritate publică”.

Sediul principal al materiei se regăseşte, în principal, în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004 şi a intrat în vigoare după 30 de zile, respectiv la 6 ianuarie 2005.



[1] A.S. Ciobanu, F. Coman-Kund, Drept administrativ. Partea a II-a, Editura Universul Juridic, București, 2008, pg.214

[2] I. Alexandru, M. Cărăuşan, I. Bucur, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pg.156

 

Tagged with: , , , ,