Lucrare de diplomă: Organele de control ale societăților comerciale

Cuprinsul lucrării de licență Organele de control ale societăților comerciale

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. CONTROLUL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE. CONTROLUL DESFĂȘURAT DE ACȚIONARI / ASOCIAȚI 6
1.1. Aspecte generale privind controlul societăților comerciale 6
1.2. Tipuri de control în cadrul societăților comerciale 7
1.3. Organele societății comerciale. Organele de control ale societăților comerciale 8
1.3.1. Organele de decizie – adunările generale 8
1.3.2. Organele de administrare – administratorii 10
1.3.3. Organele de control 13
1.4. Controlul desfășurat de acționari / asociați 14
CAPITOLUL II. CONTROLUL EXERCITAT DE CENZORII 15
2.1. Rolul, locul, numirea și revocarea cenzorilor 15
2.1.1. Rolul şi locul cenzorilor în societatea comercială 15
2.1.2. Numirea cenzorilor şi constituirea comisiei de cenzori 17
2.1.3. Cerinţe formulate cenzorilor şi modalităţile de confirmare a îndeplinirii lor 19
2.1.4 Încetarea funcţiei şi a activităţii cenzorilor 20
2.2. Statutul legal al cenzorilor în cadrul societăților comerciale 21
2.2.1. Funcţia de cenzor 21
2.2.2. Descrierea, evaluarea şi analiza funcţiei de cenzor 24
2.2.3. Mandatul cenzorului 26
2.2.4. Drepturile şi obligaţiile cenzorilor 28
2.3. Atribuții, competențe și responsabilități ale cenzorilor 34
2.3.1. Atribuţiile cenzorilor 34
2.3.2. Competenţele cenzorilor 37
2.3.3. Responsabilităţile cenzorilor 40
2.4. Organizarea activităţii de supraveghere și control a cenzorilor 43
2.4.1. Organizarea şi funcţionarea comisiei de cenzori 43
2.4.2. Obiective, principii, activităţi şi lucrări ale cenzorilor în societăţile comerciale 45
2.5. Metode, tehnici şi proceduri de lucru utilizate de cenzori în exercitarea mandatelor 47
CAPITOLUL III. CONTROLUL EXERCITAT DE CĂTRE AUDITORII FINANCIARI 53
3.1. Rolul și obiectivele auditului 53
3.2. Organizarea auditului public intern în România 57
3.3. Principii ale auditului 61
3.4. Procedura de desfășurare a controlului societății comerciale prin intermediul auditului 63
3.4.1. Planificarea auditului 63
3.4.2. Controlul intern 64
3.4.3. Derularea procedurilor de fond 65
3.4.4. Raportarea asupra situaţiilor financiare 66
CAPITOLUL IV. CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE LA SOCIETĂȚILE ADMINISTRATE ÎN SISTEM DUALIST 68
4.1. Aspecte generale 68
4.2. Rolul de organ de control al Consiliului de supraveghere 69
4.3. Studiu de caz. Raiffeisen Bank 69
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 72
BIBLIOGRAFIE 76

Introducerea lucrării de licență Organele de control ale societăților comerciale

În ţara noastră, evoluţia dreptului comercial şi a dreptului societăţilor comerciale, ca ramuri distincte de drept, a început odată cu apariţia Codului comercial român adoptat în anul 1887, principalul izvor de drept comercial, care a fost aplicat în mod permanent de la data adoptării sale şi până în anul 1948, constituind reglementarea de bază a activităţii comerciale şi industriale. Prin trecerea la economia planificată centralizată. Codul comercial a intrat în anul 1948 într-o aşa-numită perioadă de „ilegalitate”. Cu toate că nu s-a mai aplicat raporturilor juridice dintre agenţii economici din ţara noastră, raporturi reglementate de legislaţia comercială specifică economiei planificate, Codul comercial nu a fost abrogat expres, căzând doar în desuetudine. Necesitatea menţinerii lui s-a impus datorită existenţei relaţiilor de comerţ exterior, în care, în situaţia aplicării legii române, îşi găseşte aplicabilitate în continuare Codul comercial, în perioada respectivă funcţionând la un moment dat aproximativ 50 de întreprinderi de comerţ exterior. De asemenea, în tot acest timp au funcţionat ca entităţi economice independente întreprinderile de stat, chiar dacă nu în baza principiilor comerciale prevăzute în Codul comercial. Aceste întreprinderi de stat prezentau caracteristicile unor societăţi comer­ciale, cum ar fi, de exemplu, naţionalitatea, personalitatea juridică, obiectul de activitate constând în activităţi economice.

După decembrie 1989, situaţia s-a schimbat radical, pe lângă evoluţiile în plan politic, cele din domeniul economic fiind de im­portanţă majoră. Prin modificarea principiilor care guvernează întreaga economie a României a apărut şi necesitatea reglementării legale a noilor raporturi juridice astfel încât Codul comercial a fost „redesco­perit”, afirmându-se chiar că ne aflăm în faţa unei adevărate „re­naşteri” a dreptului comercial.[1]

Constituţia României, în art. 136, prevede în mod expres că: „Economia României este o economie de piaţă. Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”.

Acest aspect este reflectat şi în reglementările noi privind o insti­tuţie de bază a dreptului comercial, şi anume legea privind societăţile comerciale şi legislaţia subsecventă acesteia, respectiv legile privind registrul comerţului, concurenţa neloială, regimul investiţiilor străine, reorganizarea judiciară şi falimentul etc.

Motivul care a stat la baza alegerii acestei lucrări de licență se regăsește în importanța activității de control al situaţiei societăţii şi a implementării exacte şi întocmai de către administratori a deciziilor luate de către asociaţii/acţionarii societăţii. În cadrul economiei de piață lucrurile pot părea haotice. De aceea este nevoie ca toți jucătorii să respecte un set de reguli standard. Controlul în cadrul societăților comerciale are rolul de a asigura toate părțile implicate de faptul că activitatea se situează la un anumit nivel față de un standard anterior stabilit.



[1] S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, Drept comercial, ed. a III-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 13;

Tagged with: , , ,