Lucrare de diplomă: Omorul calificat

Cuprinsul lucrării de licență Omorul calificat

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL 1. INFRACŢIUNEA DE OMUCIDERE 6
1.1.Omorul 6
1.1.1 Noţiune şi definiţie. 6
1.1.2. Obiectul juridic. 6
1.1.3. Obiectul material 8
1.1.4. Subiectul activ. 8
1.1.5. Subiectul pasiv 10
1.1.6. Latura obiectivă 11
1.1.7. Latura subiectivă 13
1.1.8.. Tentativa şi consumarea 14
1.1.9. Sancţiunea 14
1.2. Omorul calificat 15
1.2.1. Noţiune şi definiţie 15
1.2.2. Omorul săvârşit cu premeditare [art. 175 lit. a) C.pen.]. 15
1.2.3. Omorul săvârşit din interes material [art. 175 lit. b) C.pen.]. 18
1.2.4. Omorul săvârşit asupra soţului său asupra unei rude apropiate [art. 175 lit. c) C.pen.]. 19
1.2.5. Omorul săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra [art. 175 lit. d) C.pen.] 21
1.2.6. Omorul săvârşit prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane [art. 175 lit. e) C.pen.] 21
1.2.7. Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei [art. 175 lit. f) C.pen.] 22
1.2.8. Omorul săvârşit pentru a se sustrage sau pentru a sustrage pe altul de la urmărire, arestare ori de la executarea unei pedepse [art. 175 lit. g) C.pen.] 24
1.2.9. Omorul săvârşit pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni [art. 175 lit. h) C.pen.]. 24
1.2.10. Omorul săvârşit în public [art. 175 lit. i) C.pen.]. 26
1.2.11. Sancţiunea 27
1.3. Omorul deosebit de grav 27
1.3.1. Noţiune şi definiţie 27
1.3.2. Omorul săvârşit prin cruzimi [art. 176 lit. a) C.pen.] 27
1.3.3. Omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane [art. 176 lit. b) C.pen.] 29
1.3.4. Omorul săvârşit de o persoană care a mai comis un omor [art. 176 lit. c) C.pen.]. 32
1.3.5. Omorul săvârşit pentru a comite sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii [art. 176 lit. d) C.pen.] 33
1.3.6. Omorul săvârşit asupra unei femei gravide [art. 176 lit. e) C.pen.] 36
1.3.7. Omorul săvârşit asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul său în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora [art. 176 lit. f) C.pen.] 37
1.3.8. Omorul săvârşit de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul său în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora [art. 176 lit. g) C.pen.] 38
1.3.9. Sancţiunea 38
CAPITOLUL 2. CONSIDERAŢII PRIVIND ASPECTELE DE ORDIN METODOLOGIC GENERAL ŞI PRIMELE MĂSURI LUATE ÎN INVESTIGAREA OMUCIDERII 39
2.1. Importanţa investigării criminalistice a omorului 39
2.2. Reguli generale metodologice aplicate în investigarea omorului 39
2.3.Primele măsuri luate de organele de urmărire penală în cercetarea omorului 40
2.3.1.Măsuri luate de cadrul de poliţie sosit primul la faţa locului 41
2.3.2. Activităţi pregătitoare întreprinse de echipa de cercetare propriu-zisă 41
2.4. Modalităţi de probare a infracţiunilor de omucidere 42
CAPITOLUL 3. PARTICULARITĂŢI PRIVIND CERCETAREA OMUCIDERII 44
3.1.Particularităţile cercetării la faţa locului în caz de omor 44
3.1.1.Aspecte generale privind cercetarea la faţa locului în caz de omor 44
3.1.2. Examinarea cadavrului 45
3.1.3. Elemente de investigare entomologică 47
3.2. Particularităţile cercetării omorului în funcţie de mijloacele şi procedeele folosite de făptuitor pentru suprimarea vieţii victimei 49
3.2.1. Omorul săvârşit cu arme albe şi corpuri contondente 49
3.2.2.Omorul săvârşit prin asfixii 50
3.2.3. Omorul săvârşit prin împuşcare 52
3.2.4. Moartea prin otrăvire 52
3.2.5. Moartea violentă determinată de alţi factori 53
3.3. Particularităţi ale cercetării omorului în cazul cadavrelor dezmembrate sau al cadavrelor nedescoperite 53
3.3.1. Investigaţii specifice în cazul cadavrelor dezmembrate 53
3.3.2.Particularităţi ale cercetării în cazurile dispariţiei unor persoane, victime ale omuciderii 54
CAPITOLUL 4. ALTE ELEMENTE PRIVIND INVESTIGAREA OMORULUI 56
4.1. Dispunerea expertizelor criminalistice 56
4.1.1. Expertiza urmelor lăsate de corpul uman 56
4.1.2. Expertizele traseologice 58
4.1.3.Alte categorii de expertize 58
4.2. Cercetarea locului faptei în cazurile de omor comise prin folosirea obiectelor înţepător-tăietoare, despicătoare şi contondente 59
4.2.1. Aspecte medico-legale privind leziunile de această natură 59
4.2.2. Modul de interpretare a leziunilor (omor, sinucidere sau accident) 62
4.2.3. Aspecte operative ale muncii de cercetare a omorurilor produse prin aceste mijloace 63
CONCLUZII 68
BIBLIOGRAFIE 69

 

 Introducerea lucrării de licență Omorul calificat

Din momentul în care a început să conştientizeze apartenenţa sa la o comunitate socială omul a considerat că faptele antisociale au un însemnat pericol. Drept consecinţă acestea au fost incriminate, comiterea lor atrăgând anumite pedepse, fizice sau pecuniare.

La început regulile respective erau integrate moralei şi li se conferea o anume, greutate” prin intermediul normelor morale, a cutumelor, a religiei (noţiunea de, păcat”), apoi a regulilor juridice şi normelor de drept.

Desigur că odată cu instituirea unor forme incipiente de sistem judiciar şi cu desfăşurarea primelor adevărate procese apare şi necesitatea demonstrării comiterii faptelor prin existenţa şi prezentarea probelor, pentru că descoperirea faptei este în mod necesar urmată de:

– Stabilirea naturii ei (omor, lovire, vătămare corporală, furt, viol, fals, etc.);

– Stabilirea împrejurărilor în care s-a comis fapta (timp, loc, stare psihică, ş.a.m.d.);

– Identificarea infractorului (infractorilor) şi/sau a altor persoane (coautor, complice, tăinuitor, victima…);

– Dovedirea vinovăţiei/nevinovăţiei.

Cum toate aceste activităţi înseamnă şi probe, un ansamblu important dintre ele presupun existenţa unor bogate cunoştinţe de criminalistică. Aceasta este promotoarea unor metode şi mijloace apte de a se încadra în standarde ştiinţifice şi a situa imaginea oferită asupra împrejurărilor faptei celor chemaţi să înfăptuiască actul de justiţie la nivelul corespunzător cu adevărul în cauză. Ea este în acelaşi timp elaborată şi desfăşurată ca activitate concretă în conformitate cu normele procedurale ale dreptului penal.

Complexitatea lumii, continua evoluţie a cunoaşterii umane şi atragerea (utilizarea) în comiterea infracţiunilor a tot mai multe tehnici şi mijloace moderne, au impus criminalisticii să adapteze şi să preia pentru scopuri cele mai diverse cunoştinţe din chimie, fizică, cibernetică, genetică, etc.

Ştiinţă cu structură complexă, criminalistica este utilizatoarea şi beneficiara unor date şi mijloace cu un conţinut extrem de divers. Aşa cum am arătat în secţiunea anterioară acestea sunt luate din domenii de mare tehnicitate şi aparent total diferite de ceea ce îndeobşte se consideră a studia o ştiinţă din domeniul juridic: chimie (cerneluri, substanţe), biologie (material biologic), fizică (balistică ş.a.), psihologie (ascultare), psihiatrie (tactica), statistică (informaţii), informatică (prelucrarea datelor, baze de analiză), microbiologie, micro urme, cristalografie (metale).

            Unanim acceptată este însă împărţirea tripartită a sistemului criminalisticii:

1. Tehnica criminalistică – reuneşte totalitatea metodelor de descoperire, evidenţiere, fixare, ridicare şi examinare a macro şi microurmelor ce privesc fapta, respectiv autorul sau autorii.

2. Tactica criminalistică – formulează reguli de organizare şi desfăşurare a activităţilor de anchetă, procurare şi examinare a probatoriului cum sunt: cercetarea locului faptei, reconstituirea, identificarea autorului şi a victimei, ascultarea, percheziţia, prelevarea de obiecte, înscrisuri, acte, etc.

3. Metodologia criminalisticii – se ocupă cu stabilirea de procede, tehnici, succesiuni de activităţi logico-tactice şi mijloace specifice de cercetare a infracţiunilor în funcţie de natura lor – furt, omor, tâlhărie, mită, înşelăciune, fals, accidente de muncă sau de circulaţie, incendii, explozii, mărturii mincinoase, etc.

Tagged with: , , , ,