Lucrare de diplomă: Motivele de divorț

Cuprinsul lucrării de licență Motivele de divorț

Motivele de divorț

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. DIVORȚUL PRIN ACORDUL SOȚILOR 5
1.1. Aspecte generale privind desfacerea căsătoriei prin divorț 5
1.2. Divorţul prin acordul soţilor. Aspecte preliminarii 6
1.3. Divorţul prin acordul soţilor pronunţat de către instanţa de judecată 8
1.3.1. Condiţiile pentru admisibilitatea divorţului 8
1.3.2. Reglementarea procedurii divorţului prin acordul soţilor dispus de instanţa de judecată 11
1.3.3. Reguli de procedură speciale aplicabile divorţului prin acordul soţilor pronunţat de către instanţa de judecată 13
1.4. Divorţul prin acordul soţilor constatat de ofiţerul de stare civilă sau de notarul public 16
1.4.1. Condiţiile pentru admisibilitatea divorţului 16
1.4.2. Competenţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public 17
1.4.3. Depunerea şi soluţionarea cererii de divorţ 18
1.4.4. Soluţionarea cererilor accesorii cererii de divorţ 20
1.4.5. Menţiunea certificatului de divorţ în actul de căsătorie 21
CAPITOLUL II. DIVORȚUL DIN CULPA UNUI SOȚ 23
2.1. Procedura divorţului la cererea unuia dintre soţi 23
2.1.1. Titularii acţiunii de divorţ 23
2.1.2. Instanţa competentă să judece divorţul la cererea unuia dintre soţi 25
2.1.3. Cererea de divorţ, întâmpinarea şi cererea reconvenţională 27
2.1.4. Judecata în cererea de divorţ 33
2.2. Cerinţele legale pentru motivele de divorţ 38
2.3. Rolul culpei soţilor în existenţa motivelor de divorţ 40
2.4. Boala gravă incurabilă ca motiv de divorț 44
CAPITOLUL III. ASPECTE DE DREPT COMPARAT ȘI JURISPRUDENȚĂ ÎN MATERIA MOTIVELOR DE DIVORȚ 47
3.1. Aspecte de drept comparat 47
3.1.1. Dеsfacerea căsătoriеi prin divorţ în marele sistеm de drept romano-germanic 47
3.1.2. Lеgislaţii de inspiraţiе germanică 49
3.1.3. Drеptul hindus 53
3.1.4. Drеptul islamic 55
3.1.5. Drеptul rabinic şi cеl israеlian 56
3.1.6. Drеptul african cutumiar 57
3.2. Jurisprudență în materia motivelor de divorț 58
3.2.1. Separaţia de fapt a soţilor 58
3.2.2. Nepotrivirile fiziologice 59
3.2.3. Relele purtări de ordin moral 60
3.2.4. Alte spețe relevante 61
CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA 63
BIBLIOGRAFIE 66

Introducerea lucrării de licență Motivele de divorț

Unii autori[1] consideră că sintagma „desfacerea căsătoriei” şi noţiunea „divorţ” nu sunt sinonime, într-adevăr, din reglementările ce le sunt consacrate rezultă că desfacerea căsătoriei reprezintă generalul, iar divorţul particularul. Astfel, căsătoria se poate desface prin divorţ, în condiţiile art. 373 şi urm. Din noul Cod civil şi art. 607-619 C. pr. civ., dar şi urmare încheierii unei noi căsătorii de către soţul celui declarat mort prin hotărâre judecătorească, hotărâre care, ulterior, este anulată, în condiţiile art. 293 alin. (2) din noul Cod civil.

Conform acelorași autori, divorţul se prezintă ca o modalitate de desfacere a căsătoriei, iar desfacerea căsătoriei, alături de încetarea, nulitatea şi anularea căsătoriei, ca o formă de desfiinţare a acesteia.

Legitimitatea procesuală activă sau pasivă a soţilor în procesele de divorţ este determinată de împrejurarea că numai ei sunt părţi în actul juridic al căsătoriei care este desfăcut pe calea divorţului.[1]

La fel ca în întreaga materie procesual civilă, şi în procesele de divorţ, principiul este cel al disponibilităţii. Astfel, oricare dintre soţi, în condiţiile legii, are libertatea să decidă dacă este sau nu cazul să declanşeze procesul civil pentru desfacerea căsătoriei ori să pună capăt unui astfel de litigiu prin împăcare cu celălalt soţ, în condiţiile art. 618 alin. (2) C. pr. civ., sau prin renunţare la judecată, conform art. 618 alin. (1) C. pr. civ.

Mai mult, din ansamblul reglementărilor legale ce-i sunt consacrate, se poate constata că suntem în prezenţa unei acţiuni strict personale (intuitu personae), împrejurare ce determină posibilitatea soţilor de a avea deplină libertate în promovarea sau nepromovarea ori în stingerea ei.

În prezent, art. 380 din noul Cod civil reglementează condiţiile în care moştenitorii pot continua acţiunea de divorţ. Astfel, în temeiul acestui text, dacă soţul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii pot continua acţiunea de divorţ [alin. (1)]. Acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului pârât [alin. (2)]. Per a contrario, acţiunea nu poate fi continuată de către moştenitorii soţului pârât. Evident, dacă soţul pârât a introdus cerere reconvenţională şi ulterior a decedat, moştenitorii acestuia pot continua acţiunea acestuia în condiţiile art. 380 din noul Cod civil, cu condiţia culpei exclusive a soţului reclamant.[2]


[1] T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, Dreptul familiei, ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 168.

[2] Adrian Pricopi, Dreptul familiei, ediția a IV-a, ed. Fundației România de Mâine, București, 2008, p.187.

Tagged with: , , , ,