Lucrare de diplomă: Elemente de expertiză grafoscopică în cercetarea semnăturilor

Cuprinsul lucrării de licență

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. DEFINIREA SEMNĂTURII 5
CAPITOLUL II. PARTICULARITĂȚILE SEMNĂTURILOR PRESCURTATE 17
2.1. Evoluţia semnăturilor 17
2.2. Structura şi diversitatea semnăturilor prescurtate 19
2.3. Variabilitatea naturală a semnăturilor prescurtate 19
2.4. Stabilitatea (constantă) semnăturilor de cuantum redus 19
CAPITOLUL III. PROCEDEE DE FALSIFICARE A SEMNĂTURILOR 21
3.1. Semnăturile executate prin copiere 21
3.2. Semnăturile executate prin imitaţie servilă 25
2.3. Semnăturile executate prin imitaţie liberă 26
3.4. Semnăturile executate din fantezie 28
CAPITOLUL IV. DETERMINAREA AUTENTICITĂŢII SAU FALSITĂŢII SEMNĂTURILOR 30
4.1. Examinarea separată a semnăturilor 30
4.2. Examinarea comparativă a semnăturilor 39
CAPITOLUL V. CONCLUZIA CERCETĂRII SEMNĂTURILOR ȘI IDENTIFICAREAAUTORULUI SEMNĂTURII FALSE 54
5.1. Punerea concluziei 54
5.2. Identificarea autorului semnăturilor false 55
CONCLUZII 67
BIBLIOGRAFIE 69

 

Introducerea lucrării de licență

Elemente de expertiză grafoscopică în cercetarea semnăturilor

Activitatea justiţiei de prevenire şi combatere a criminalităţii, de o inestimabilă valoare socială, necesită descoperirea urgentă şi completă a infracţiunilor, identificare a infractorilor, determinarea fără nici un dubiu a vinovăţiei lor şi, în raport cu aceasta, aplicarea pedepselor prevăzute de legea penală în acest scop organele de urmărire penală şi instanţele de judecată au dreptul şi în acelaşi timp obligaţia de a recurge la toate mijloacele permise prin care se poate stabili adevărul, situaţie valabilă şi pentru judecarea pricinilor civile.

Unul dintre aceste mijloace îl constituie expertiza judiciară, care poate fi dispusă din oficiu sau admisă la cererea unei părţi, fie pentru susţinerea acuzării sau apărării, fie pentru dovedirea acţiunii sau pentru combaterea ei. Alături de alte genuri de expertiză (medico-legală, psihiatrică, contabilă, tehnică etc.), expertiza criminalistică, sub diversele ei forme, aduce o importantă contribuţie la cercetarea ştiinţifică a probelor materiale, în principal prin identificarea persoanelor şi obiectelor. Incontestabil, aşa după cum o arată şi statisticile laboratoarelor de criminalistică, ponderea cea mai mare o are expertiza scrisului, cunoscută în mod curent sub denumirea de „expertiză grafică”.

Frecvenţa mare cu care se apelează la cercetarea scrisului se explică prin aceea că actele sau, în terminologie legală, înscrisurile sunt admise ca mijloc de probă în justiţie „dacă în conţinutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului” (art. 89 C.proc. pen.). Pe de altă parte, complexitatea activităţii sociale şi economice implică ţinerea unor riguroase şi numeroase evidenţe, precum şi multiple raporturi – cu sau fără caracter juridic -, consacrate în acte, de unde întocmirea şi circulaţia extrem de intensă a înscrisurilor de tot felul. In acest sens prof. J. Mathyer avea dreptate când afirma că „epoca noastră, pe care ne place s-o desemnăm prin termeni ca „era atomică”, „era cercetării spaţiale”, „secolul automatizării”, nu este de fapt, mult mai prozaic vorbind, decât „era hârtiilor”, „epoca formularelor în mai multe exemplare”, „secolul documentului (manuscris, dactilografiat, imprimat, multiplicat sau fotografiat)”. De aceea, credem că o prezentare, chiar succintă a situaţiilor mai des ivite în practică, va fi de natură să dea o imagine a domeniului vast în care este astăzi solicitată expertiza scrisului.

În materie penală întâlnim, ca o primă situaţie, înscrisuri care formează însuşi obiectul material al infracţiunilor de fals prevăzute de art. 288-290 C. pen. Alterarea adevărului se produce fie prin întocmirea în întregime a unui înscris, fie prin modificarea unui înscris existent, „contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea în orice mod” reţinută de legea penală ca modalitate de falsificare fiind valabilă pentru ambele ipoteze.

Desigur că prin falsificarea unor acte se urmăresc anumite scopuri, cum ar fi obţinerea unor avantaje materiale, faptă care la rândul ei poate întruni elementele constitutive ale altor infracţiuni ca delapidare, înşelăciune etc.

Dintre înscrisurile venite frecvent spre expertizare la laboratoarele de criminalistică notăm actele privind evidenţa şi circulaţia diferitelor bunuri sau valori (borderouri, facturi, chitanţe, inventare, procese-verbale de recepţie, state de plată, deconturi, mandate poştale, taloane de pensie), actele referitoare la desfăşurarea procesului de producţie (fişe de pontaj, instructaje pentru protecţia muncii), documentele C.E.C. (librete de economii, foi de depunere şi restituire), formulare de transport (foi, bilete, abonamente, permise), biletele şi buletinele Loto, actele de studii şi identitate, certificatele şi reţetele medicale etc.

Motivul pentru care am ales această lucrare de licență a fost acela că în domeniul expertizei scrisului, experţii sunt confruntaţi de multe ori cu lucrări având ca obiect verificarea autenticităţii unui număr foarte mare de semnături. Aceste expertize necesită un volum de muncă mult mai mare decât în cazurile obişnuite. Astfel, numai semnăturile în litigiu trebuie examinate de cel puţin trei ori. Prima dată, ele sunt analizate cu ocazia individualizării lor. A doua oară, sunt examinate cu prilejul trierii reunirii lor în grupări mai mari. Decelarea se face pe baza caracteristicilor pe care le reflectă. A treia analiză are loc în faza comparaţiei acestora cu semnături necontestate.

            Nu numai semnăturile în litigiu suportă examinări separate, dar şi cele de comparaţie. Pe lângă aceste operaţiuni expertul trebuie să elaboreze şi tablouri cu note grafice identificatoare, atât pentru grupurile de semnături în discuţie, cât şi pentru semnăturile necontestate. Toate aceste operaţiuni sunt complexe şi presupun o activitate laborioasă, de durată.

 

Tagged with: , , , ,