Lucrare de diplomă: Contractul de concesiune de bunuri publice

Cuprinsul lucrării de licență

CONTRACTUL DE CONCESIUNE DE BUNURI PROPRIETATE PUBLICA 3
INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. CONTRACTELE ADMINISTRATIVE ȘI CONTRACTUL DE CONCESIUNE 7
1.1. Teoria contractelor administrative 7
1.2. Caracterele generale ale contractului administrativ 19
1.3. Delimitări ale contractului administrativ faţă de alte contracte 23
1.4. Principalele contracte administrative 24
CAPITOLUL II. CONTRACTULUI DE CONCESIUNE. NOȚIUNI TEORETICE 31
2.1. Noţiunea şi caracterele contractului de concesiune 31
2.2. Clasificarea contractelor de concesiune 36
2.3. Condiţiile de validitate ale contractului 36
2.4. Delimitarea contractului de concesiune faţă de alte contracte 41
CAPITOLUL III: REGIMUL JURIDIC AL ÎNCHEIERII CONTRACTELOR DE CONCESIUNE DE LUCRĂRI PUBLICE 43
3.1. Părţile contractului 43
3.2. Procedura prealabilă încheierii contractelor de concesiune 44
3.3. Procedura de concesionare propriu-zisă 47
3.4. Efectele contractului de concesiune 57
3.5. Modificarea şi încetarea contractului de concesiune 60
3.6. Rezolvarea litigiilor în materie 65
CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ: CONTRACT DE CONCESIUNE LA PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREŞTI 71
4.1. Aspecte preliminarii 71
4.2. Prezentarea contractului de concesiune 73
CONCLUZII 83
BIBLIOGRAFIE 86

Introducerea lucrării de licență

„Contractul administrativ poate fi definit ca un acord de voinţă între o autoritate administrativă sau un alt subiect de drept autorizat de aceasta şi un particular, prin care particularul se angajează, în schimbul unei sume de bani, să asigure funcţionarea unui serviciu public, ori să efectueze o lucrare publică a căror organizare reprezintă obligaţii legale ale administraţiei”[1]. Contractele încheiate de administraţia publică au anumite caracteristici speciale, impuse de interesul public care stă la fundamentul încheierii şi executării acestora, fiind considerate contracte publice.

Contractele publice sunt întâlnite sub diferite forme: achiziţii publice, concesiuni, asocieri în participaţie etc. Dintre acestea, aşa cum spuneam, contractul de concesiune ocupă un loc important în practica autorităţilor administraţiei publice.

Concesiunea reprezintă un mod de gestionare a serviciilor publice prin care o autoritate publică (concedent) însărcinează pe un particular (cetăţean sau societate comercială), printr-o convenţie încheiată cu acesta, să facă să funcţioneze un serviciu public pe cheltuiala şi riscul celui din urmă, care-şi primeşte remunerarea din redevenţe percepute de la usageri. Legislaţia în materie reglementează concesiunea ca mod de punere în valoare a bunurilor publice, de prestare a activităţilor şi serviciilor publice, care se realizează printr-un act juridic denumit contract de concesiune. Deşi adoptarea legii a fost importantă la acel moment, atât prin faptul că instituia cadrul legal de aplicare a concesiunii, cât şi prin evidenţierea principalelor trăsături ale contractului de concesiune, a fost totuşi imposibil să fie luate în calcul toate circumstanţele în care urma să fie aplicată. Actualmente, constatăm că există o serie de lacune care necesită a fi abordare, pentru a se percepe corect adevăratul înţeles şi raţiunea existenţei contractului de concesiune ca un contract administrativ, precum şi importanţa aplicării lui în administraţia publică.

Prin determinarea trăsăturilor caracteristice ale contractului de concesiune şi având la bază elementele cu valoare de constantă a contractelor de concesiune se poate determina categoria de contracte din care face parte contractul de concesiune şi, respectiv, regimul juridic aplicabil acestui contract. Astfel, aşa cum voi detalia, contractul de concesiune de hrbunuri publice, activităţi şi servicii publice este un contract administrativ şi supus unui regim juridic de drept public.

În condiţiile în care proprietatea publică poate aparţine doar statului sau unităţii administrativ-teritoriale, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate publică, mai puţin în ce priveşte înstrăinarea, fiind vorba despre bunuri inalienabile, este realizată de autorităţile care acţionează în numele acestora la nivel central şi, respectiv, la nivel local. În aceeaşi ordine de idei, organizarea şi prestarea activităţilor şi serviciilor publice este în competenţa autorităţilor publice. Prin urmare, în calitate de concedent trebuie avute în vedere autorităţile administraţiei publice centrale, pentru bunurile publice de interes naţional, activităţile şi serviciile publice de interes naţional şi, respectiv, autorităţile administraţiei publice locale pentru bunurile publice de interes local, activităţile şi serviciile publice de interes local.

Potrivit cadrului legal în materie, alegerea concesionarului se face prin licitaţie publică sau prin negociere directă. Deşi legea prevede şi negocierea directă, trebuie să subliniem că licitaţia publică este de esenţa concesiunii şi are drept scop alegerea celui mai bun concesionar, în baza ofertelor pe care aceştia le vor prezenta concedentului şi care vor evidenţia cele mai bune condiţii pentru exploatarea bunurilor, prestarea serviciilor publice şi executarea lucrărilor publice.



[1] Ovidiu Podaru, Drept administrativ Caiet de seminarii. Ediția a II-a, ed. Hamangiu, București, 2012, p 101.

Tagged with: , , , ,