Lucrare de diplomă: Atribuțiile Comisiei europene

Cuprinsul lucrării de licență Atribuțiile Comisiei europene

Atribuțiile Comisiei europene

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND COMISIA EUROPEANĂ 6
1.1. Istoricul Comisiei Europene. Consideraţii preliminare. Premisele construcţiei europene. 6
1.2. Comisia Europeană ca element executiv al Uniunii Europene 12
1.3. Instituirea Uniunii Europene prin Actul Unic European 17
CAPITOLUL II. POLITICI SI PROCEDURI LEGISLATIVE 26
2.1. Politici 27
2.2. Proceduri legislative 27
CAPITOLUL III. STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA COMISIEI EUROPENE 29
3.1. Structura actuală a Comisiei Europene 30
3.2. Procedura de numire a membrilor Comisiei Europene 32
3.3. Organizarea și compoziția Comisiei Europene 35
3.3.1. Colegiul Comisiei 36
3.3.2. Cabinetele comisarilor 39
3.3.3. Secretariatul General 41
3.3.4. Directoratele (Direcţiile) Generale şi Serviciile 43
3.3.5. Serviciile speciale 44
3.4. Funcționarea Comisiei Europene 45
3.4.1. Şedinţele Comisiei 45
3.4.2. Pregătirea şi aplicarea deciziilor Comisiei 49
CAPITOLUL IV. FUNCȚIILE COMISIEI EUROPENE 51
4.1. Funcția de planificare 51
4.2. Funcția legislativă 52
4.3. Funcția de control 52
CAPITOLUL V. ATRIBUȚIILE COMISIEI EUROPENE 54
5.1. Inițiativa legislativă 54
5.2. Gestionarea bugetului Uniunii Europene și alocarea de fonduri 54
5.2.1. Discuţia şi adoptarea bugetului Uniunii Europene 55
5.2.2. Execuţia bugetului Uniunii Europene 60
5.2.3. Încheierea exerciţiului bugetar şi controlul bugetar 62
5.3. Aplicarea dreptului comunitar 66
5.4. Reprezentarea Uniunii Europene pe scena internațională 67
CAPITOLUL VI. ATRIBUȚIILE UNOR DIRECTORATE GENERALE ALE UNIUNII EUROPENE. STUDII DE CAZ 68
6.1. Comerţ – DG TRADE 68
6.2. Relaţii Externe – DG RELEX 69
6.3. Întreprinderi şi Industrie – DG ENTR 71
6.4. Concurenţă – DG COMP 71
6.5. Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Oportunităţi Egale – DG EMPL 72
6.6. Agricultură şi Dezvoltare Rurală – DG AGRI 74
CONCLUZII 76
BIBLIOGRAFIE 78

Introducerea lucrării de licență Atribuțiile Comisiei europene

La circa patru ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, încep deja să se întrevadă efectele acestuia, deschizătoare de noi perspective. În opinia noastră, se pot face trei tipuri de consideraţii în acest sens:

În primul rând, trebuie să remarcăm noul impuls politic ce începe să fie perceput în instituţiile UE şi deci în politicile pe care le generează ele. Fără îndoială, noul preşedinte permanent al Consiliului European are un rol important în impulsionarea noii reforme a modelului economic al Uniunii, chiar dacă Tratatul nu îi atribuie foarte mari puteri executive. A început, de asemenea, să fie evident că preşedinţiile turnante ale statelor membre pierd din greutatea lor specifică în stabilirea agendei şi a leadershipului politic. Noile competenţe ale Parlamentului European și ale Comisiei Europene şi mai ales, voinţa acestora de a şi le exercita determină, în egală măsură, un puternic impuls politic. În plus, este încă devreme să ne imaginăm efectele pe care le va avea asupra actorului internaţional numit Uniunea Europeană noua funcţie de înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate. Probabil că acest nou echilibru instituţional, la care se adaugă Carta drepturilor fundamentale, este în măsură să explice poziţia beligerantă pe care instituţiile europene au adoptat-o faţă de Franţa în problema expulzărilor masive de romi de origine bulgară şi română, romi ale căror drepturi, în calitate de cetăţeni europeni, au fost grav călcate în picioare.

În al doilea rând, ca o consecinţă a crizei financiare şi economice, dar şi a impulsului dat de către noile instituţii create, se pune, în ultimele luni, în mişcare o reformă majoră în integrarea economică europeană, de neimaginat cu doar puţin timp în urmă. În acest sens, au fost luate deja decizii importante în materie de supervizare a pieţelor financiare. A fost consolidată dimensiunea economică a Uniunii Economice şi Monetare prin măsuri de mare relevanţă, precum supervizarea multilaterală a politicilor bugetare ale statelor sau gestionarea deficitelor acestora. În fine, a fost aprobată „Strategia 2020”, avându-şi finalitatea în coordonarea politicilor de creştere economică şi creare de noi locuri de muncă în statele membre. De remarcat că, în noua sa formă, Strategia conţine măsuri mult mai coercitive în raport cu statele membre decât vechiul format de la Lisabona. În concluzie, putem spune că guvernanţa economică a făcut importanţi paşi înainte de-a lungul ultimelor luni.

În fine, ultima perioadă a fost marcată de importante decizii ale Consiliului, referitor la Serviciul European de Acţiune Externă, cunoscut ca reprezentând „diplomaţia comună a UE”. Putem spune că am asistat la un şir de negocieri echilibrate, al căror rezultat permite punerea în mişcare a unei importante instituţii a UE, ce va administra politica externă a UE, pe de o parte, şi, pe de alta, o va sprijini pe înalta Reprezentantă sau „ministrul european de Externe” în formularea şi aplicarea unei politici externe comune a Uniunii Europene. Serviciul European de Acţiune Externă este operativ de la 1 decembrie 2010.

Motivul pentru care am ales această lucrare a plecat de la curentul de opinie conform căruia Comisia este marele perdant al reformei instituționale adusă de Tratatul de la Lisabona. Acest curent susține că singura instituție care nu a iești întărită din aceasta reformă este Comisia Europeană. Totuși eu cred că, odată cu Tratatul de la Lisabona s-a realizat o consolidare a dimensiunii democratice a Comisiei și o creștere a eficacității funcționării sale prin alegerea sa de către Parlamentul European și prin noua sa structură. Dar vom detalia aceste aspecte pe parcursul lucrării.

 

Tagged with: , , , ,