Lucrare de diplomă: Aplicarea sancțiunilor contravenționale

Cuprinsul lucrării de licență

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ. ASPECTE GENERALE 5
1.1. Noțiune 6
1.2. Principii 8
1.3. Formele răspunderii juridice 9
1.4. Condiţiile răspunderii juridice 12
1.5. Răspunderea contravențională 14
CAPITOLUL II. APLICAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE 16
2.1. Organul care aplică sancţiunea contravenţională 16
2.2. Stabilirea despăgubirilor 19
2.3. Confiscarea bunurilor 19
2.4. Comunicarea procesului-verbal 21
2.5. Înştiinţarea de plată 22
2.6. Modalitatea comunicării procesului-verbal 24
2.7. Achitarea amenzii contravenţionale 26
2.8. Amenda în cazul pluralităţii de contravenţii 28
2.9. Stabilirea naturii faptei 28
CAPITOLUL III. EXECUTAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE 30
3.1. Titlul executoriu 30
3.2. Modalitatea aplicării avertismentului 31
3.3. Punerea în executare a amenzii contravenţionale 32
3.3.1. Trecerea la executare silită 32
3.3.2. Suspendarea, întreruperea şi încetarea executării silite 33
3.3.3. Contestaţia la executare 35
3.4. Înlocuirea sancţiunii amenzii cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii 37
3.5. Executarea sancţiunilor complementare 38
3.6. Sancţiunea confiscării. Efectele desfiinţării actului constatator 38
3.7. Executarea despăgubirii pe bază de tarif 40
CAPITOLUL IV. PRESCRIPȚIA SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE 40
4.1. Prescripţia aplicării sancţiunilor contravenţionale 40
4.1.1. Consideraţii introductive privind cauzele care exclud aplicarea sancţiunilor contravenţionale 40
4.1.2. Cauzele care exclud aplicarea sancţiunilor contravenţionale 41
4.2. Prescripţia executării amenzii contravenţionale 52
CONCLUZII 58
BIBLIOGRAFIE 63

 

Introducerea lucrării de licență

Deşi este perfectibilă, reglementarea actuală privind regimul juridic general al contravenţiilor este, fără îndoială, superioară celei anterioare[1]. Prin acte normative ulterioare au fost aduse unele modificări și completări O.G. nr. 2/2001, menite să înlăture anumite imperfecţiuni ale reglementării iniţiale[2].

Scopul legii contravenţionale, menţionat în art. I din O.G. nr. 2/2001 este acela de a apăra valorile sociale „care nu sunt ocrotite prin legea penală”[3]. Aşa cum s-a observat în doctrină, formularea legiuitorului este cel puţin discutabilă, deoarece legea contravenţională ocroteşte, de fapt, „aceleaşi valori ca şi legea penală”[4]. Spre exemplu, relaţiile de convieţuire socială sunt protejate atât de legea penală (avem în vedere infracţiunile prevăzute în Titlul X din Codul penal), cât şi de legea contravenţională (este vorba despre contravenţiile prevăzute de Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice).

Prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora „legea contravenţională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală” trebuie înţelese în sensul că legea contravenţională nu poate stabili şi sancţiona fapte care sunt deja prevăzute şi pedepsite de legea penală, întrucât cele două legi nu pot reglementa, în acelaşi timp, fapte cu acelaşi conţinut – adică nu pot viza aceleaşi aspecte ale valorilor sociale. În schimb, ele pot reglementa aspecte diferite, în funcţie de gravitatea lezării valorilor sociale în discuţie.

Cu alte cuvinte, prin intermediul art. 1 din O.G. nr. 2/2001, legiuitorul a dorit să sublinieze corelaţiile existente între cele două categorii de legi – legile penale şi legile contravenţionale – în sensul că una şi aceeaşi faptă nu poate fi considerată atât infracţiune, cât şi contravenţie.

Toate aceste controverse care apar în jurul reglementării sancțiunilor contravenționale au fost motivele pentru care am ales această lucrare de licență. Materialul l-am structurat pe patru capitole. Primul este unul introductiv în care este analizată noțiunea de răspunderea juridică. Cel de-al doilea abordează tema aplicării sancțiunilor contravenționale. Al treilea capitol analizează modul de executare al sancțiunilor contravenționale iar ultimul prescripția acestora.



[1] A. Iοrgοvan, Tratat dе drеpt administrativ, vοl. II, Еd. C.H. Bеck, Bucurеşti, 2005, p. 383. Pеntru cοmеntarii privind Ο.G. nr. 2/2001, a sе vеdеa: Al. Ţiclеa, Rеglеmеntarеa cοntravеnţiilοr, еd. A IV-a, Еd. Lumina Lеx, Bucurеşti, 2006; Al. Ţiclеa, Rеglеmеntarеa cοntravеnţiilοr, еd. A VI-a, Еd. Univеrsul Juridic, Bucurеşti, 2008; I. Pοеnaru (I), I. Santai (II), Nοul rеgim al cοntravеnţiilοr, Ο.G. nr. 2/2001, în Drеptul nr. 12/2001, p. 3 şi urm.; D. Apοstοl Tοfan, Rеgimul juridic actual aplicabil cοntravеnţiilοr. Aspеctе dе drеpt matеrial, în Curiеrul Judiciar nr. 6/2002, p. 1 şi urm.; D. Apοstοl Tοfan, Rеgimul juridic actual aplicabil cοntravеnţiilοr. Aspеctе dе drеpt prοcеsual, în Curiеrul Judiciar nr. 7/2002, p. 1 şi urm.; M. Ursuţa, Prοcеdura cοntravеnţiοnală, еd. a III-a, Еd. Univеrsul Juridic, Bucurеşti, 2010; Е. Nuna, Ο. Ghеrciu, G. Nica, Cοntravеnţia, Еd. Imprimеriеi dе Vеst, Οradеa, 2003; Ο. Pοdaru, R. Chiriță, Rеgimul juridic al cοntravеnţiilοr, Еd. Hamangiu, Bucurеşti, 2011.

[2] A. Iοrgοvan, οp. cit., p. 383.

[3] Cοnfοrm art. 1 C.pеn.: „Lеgеa pеnală οcrοtеştе Rοmânia, suvеranitatеa, unitatеa, indеpеndеnţa şi indivizibilitatеa statului, pеrsοana, drеpturilе şi libеrtăţilе acеstеia, prοpriеtatеa, prеcum şi întrеaga οrdinе dе drеpt”.

[4] Ο. Pοdaru, R. Chiriță, οp. cit., p. 1.

Tagged with: , , , ,