Interpretarea gramaticală a dreptului

 Articolul „ Interpretarea gramaticală a dreptului ” este parte a unei lucrări de licență

 Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Interpretarea gramaticală a dreptului

Interpretarea gramaticală a dreptului – lucrări de licență la comandă

Interpretarea gramaticală constă în examinarea textului normei supuse interpretării prin analiza morfologică şi sintactică. Uneori, anumite expresii pot avea un înţeles identic cu cele folosite în limbajul obişnuit, alteori ele pot avea un sens special juridice[1]. Destul de frecvent, pentru expresiile folosite în normele juridice cu un sens special se dau explicaţii de către legiuitor. În analiza efectuată se examinează caracterul propriu al propoziţiilor, topica lor, locul şi sensul conjuncţiilor „sau”, „şi” etc. De pildă, în Codul penal se stipulează că „Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”[2]. Analiza gramaticală a textului acestei norme de drept penal ajută, de pildă, să înţelegem că pedeapsa cu închisoarea corecţională de la unu la 5 ani este aplicată martorului atât în situaţia în care el face afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurări esenţiale pentru cauză, asupra cărora este întrebat în mod special, cât şi în situaţia în care nu spune tot ce ştie cu privire la aceste împrejurări. Totodată, analiza gramaticală a textului dă posibilitatea înţelegerii conţinutului infracţiunii de mărturie mincinoasă, care are în vedere atât afirmaţiile mincinoase, cât şi nedezvăluirea tuturor celor cunoscute de către martor cu privire la împrejurările esenţiale pentru cauză. La această concluzie ne ajută să ajungem conjuncţia „ori”, folosită de către legiuitor în textul normei între „afirmaţii mincinoase” şi „nu spune tot ce ştie”.

De menţionat, în acelaşi timp, că în normele juridice se găsesc numeroase expresii cum sunt, de pildă: „în mod repetat”, „în mod premeditat” etc. al căror înţeles are o mare importanţă pentru justa aplicare a normei. Un loc însemnat în Interpretarea gramaticală a normelor juridice ocupă deciziile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care ajută instanţele să dea o interpretare unitară normelor juridice pe întreg cuprinsul ţării[3].

Se ştie că această metodă a fast preferată o îndelungată perioadă de timp. În optica şcolii exegetice a dreptului, cea mai bună metodă de interpretare era socotită aceea care lasă cât mai puţin la aprecierea judecătorului. Totodată, cel mai bun judecător este considerat a fi acela care – în hotărârea pe care o dă – se întemeiază în aşa fel pe lege, încât arbitrariul său să fie cât mai redus. Deci, interpretarea gramaticală (ad literam) se reduce la semantică şi la exegeză[4]. Se urmăresc:

  • Regulile gramaticale;
  • Structura propoziţiunii şi frazei;
  • Folosirea lexicoanelor, toate vizând descifrarea cu cât mai multă fidelitate a textului dispoziţiilor legii[5].

[1] Aşa, de pildă, expresiile: „circumstanţă atenuantă”, „circumstanţă agravantă”, „capacitate de folosinţă”, „capacitate de exerciţiu” etc. au un sens special juridic.

[2] Art. 260, Codul penal.

[3] Dan CiobanuNatura juridică a Deciziilor de îndrumare ale Curţii Supreme de Justiţie a României, în Introducere în studiul dreptului, ed. Hyperion, București, p. 28.

[4]  Nicolae Popa (coord), op.cit. p. 235

[5]  Idem.

Tagged with: , , ,