Competenta materiala conform noului Cod de procedura civil

Articolul „ Competenta materiala conform noului Cod de procedura civila ” este parte a unei lucrari de licenta

Nu găsești ce cauți? Comanda lucrari de licenta, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Competenta materiala conform noului Cod de procedura civila

Competenta materiala conform noului Cod de procedura civila – comanda lucrare de licenta

Optiunea actuala a legiuitorului s-a concretizat in reconsiderarea judecatoriilor ca instante destinate solutionarii litigiilor de mai mica importanta, iar consecinta acestei viziuni consta in transferul plenitudinii de competenta a judecatoriilor catre tribunale. In general, s-a urmarit echilibrarea competentei materiale, care a fost reasezata in scopul asigurarii respectarii principiilor pe care tot codul le expune (D. Ghita, Aspecte noi privind competenta instantelor judecatoresti in noul Cod de procedura civila, Noile coduri ale Romaniei, in Studii si Cercetari Juridice, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 367).

Mentionam ca sintagma „instanta de tutela” este un concept juridic, iar ea nu corespunde in mod necesar termenului de „instanta”, ca structura organizatorica in cadrul sistemului judiciar, putand fi un complet de judecata specializat, o sectie sau chiar o instanta judecatoreasca (cum este cazul Tribunalului pentru minori si familie din Brasov).

Atributiile „instantei de tutela” pot fi grupate pe doua paliere:

  • in domeniul ocrotirii persoanei fizice (persoane supuse unor masuri speciale de ocrotire, respectiv „minorii si cei care, desi capabili, din cauza batranetii, a bolii sau a altor motive prevazute de lege nu pot sa isi administreze bunurile si nici sa isi apere interesele in conditii corespunzatoare” – art. 105 NCC). Instanta de tutela este indrituita sa solutioneze cererile privind numirea tutorelui, in lipsa unui tutore desemnat de catre parinti sau in cazul desemnarii mai multor tutori, fara a se fi stabilit si o preferinta (art. 115, 118 NCC); stabilirea remuneratiei tutorelui (art. 123 NCC); constituirea consiliului de familie (art. 123 NCC); autorizarea actelor de instrainare, imparteala, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului si a actelor de renuntare la drepturile patrimoniale ale minorului s.a.; stabilirea domiciliului minorului, in cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul (art. 92 NCC); autorizarea anumitor acte de instrainare incheiate de minorul cu capacitate de exercitiu restransa (art. 41 NCC) etc.
  • in materia raporturilor de drept al familiei: (i) autorizarea casatoriei minorului care a implinit varsta de 16 ani (art. 272 NCC); (ii) autorizarea casatoriei intre rudele colaterale de gradul al IV-lea (art. 274 NCC); (iii) interventia instantei de tutela in cazul actelor de dispozitie incheiate de un sot, care pun in pericol grav interesele familiei (art. 315 NCC); (iv) interventia instantei de tutela pentru a asigura exercitarea dreptului la informare al sotilor (art. 318 NCC); (v) autorizarea conventiei matrimoniale incheiate de un minor ajuns la varsta matrimoniala [art. 337 alin. (1) NCC]; (vi) solutionarea cererii in prestatie compensatorie (art. 390 NCC); (vii) stabilirea modului de exercitare de catre sotii divortati a autoritatii parintesti (art. 397 si urm. NCC); (viii) stabilirea locuintei copilului dupa divort (art. 400 NCC); (ix) stabilirea contributiei fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura

Si pregatire profesionala a copiilor (art. 402 NCC); (x) incuviintarea adoptiei (art. 454 NCC) etc.

Trecerea competentelor de la autoritatile si institutiile cu atributii in domeniul protectiei drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice la „instanta de tutela”, este reglementata de art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.

Desi inovativ, conceptul juridic al „instantei de tutela” va continua in practica sa genereze probleme, legate, in principal, de lipsa unei reglementari privind conditiile de organizare, functionare si de resursele specifice ce trebuie alocate „instantei de tutela”.

Art. 94 pct. 1 lit. d) NCPC recunoaste tipologia „cererilor in evacuare”, ceea ce distinge, daca mai era nevoie, aceasta categorie de cea a cererilor in revendicare. Deseori, reclamantii formulau cereri de „evacuare” a paratilor pentru a obtine compararea titlurilor si pentru a reintra in posesia imobilelor, desi demersul judiciar corect ar fi fost introducerea unei actiuni in revendicare. Avantajul practic rezulta din plata unei taxe de timbru fixe in locul taxei de timbru calculata la valoarea imobilului in cauza. Aceasta chestiune trebuie abordata insa in continuare cu atentie de catre instantele de judecata, intrucat distinctia operata de lege trebuie sa fie materializata si in practica. Diferentele dintre cererea in evacuare si cererea in revendicare au fost bine evidentiate intr-o decizie de speta a instantei supreme:

„Actiunea in revendicare, fondata pe art. 480 C.civ. Din 1864 (art. 563 NCC, n.n.) este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, actiune reala deci, prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului.

Spre deosebire de actiunea in revendicare, actiunea in evacuare, reglementata prin art. 1410 si urm. C.civ. Din 1864 (art. 1831 si urm. NCC, n.n.), este specifica raporturilor juridice de locatiune (s.n.), adica acelor raporturi prin care o parte, numita locator, s-a obligat sa procure celeilalte parti, numita locatar, folosinta pe timp determinat a unui bun individual determinat si neconsumptibil in schimbul unei sume de bani, numita chirie” (I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 2102/17.03.2005).

Necesitatea solutionarii cu celeritate a unor litigii care privesc „evacuarea din imobile folosite sau ocupate fara drept de fostii locatari sau alte persoane” a impus reglementarea unei proceduri speciale in acest sens, procedura prevazuta de art. 1033 si urm. NCPC.

Potrivit art. 1035 NCPC, cererile formulate in conformitate cu aceasta procedura speciala facultativa vor fi solutionate, in prima instanta, de judecatoria de la locul imobilului ocupat fara drept, inchiriat sau arendat. Deci, sub aspectul competentei materiale, solutia legiuitorului este aceeasi Judecatoria fiind instanta desemnata sa judece in prima instanta cererile in evacuare in procedura drept comun, dar si in procedura speciala facultativa.

Insa, sub aspectul competentei teritoriale, se cuvine subliniat ca norma de competenta de la art. 1035 NCPC apare ca o norma de competenta teritoriala exclusiva, spre deosebire de cererea de evacuare formulata pe calea dreptului comun, care va putea fi introdusa la judecatoria in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul

Paratul (art. 107 NCPC instituie o norma de competenta teritoriala relativa) sau, daca intre reclamant si parat exista raporturi juridice de locatiune, la judecatoria locului unde se afla imobilul [art. 113 alin. (1) pct. 4 NCPC instituie un caz de competenta teritoriala alternativa]. Formularea pe calea dreptului comun a unei cereri de evacuare, in ipoteza inexistentei unui raport juridic de locatiune (situatia imobilelor folosite sau ocupate fara drept), va atrage competenta teritoriala exclusiva a instantei in a carei circumscriptie este situat imobilul, intrucat ne aflam in situatia reglementata de art. 117 NCPC, adica a unei cereri privitoare la un drept real.

Actiunea in stramutare de hotare [art. 94 pct. 1 lit. f) NCPC], actiunea in granituire [art. 94 pct. 1 lit. f) NCPC] si actiunea posesorie in materie imobiliara [art. 94 pct. 1 lit. g) NCPC], se incadreaza in categoria actiunilor reale imobiliare si sunt de competenta judecatoriei in a carei circumscriptie se afla imobilul, conform art. 94 pct. 1 lit. f) si g) NCPC, coroborat cu art. 117 alin. (1) si (3) NCPC.

Subliniem ca textul inscris la art. 94 lit. j) nu inglobeaza toate cererile neevaluabile in bani, ci se refera doar la cererile neevaluabile privind obligatiile de a face si de a nu face. In aceste conditii, sunt posibile situatii in care cererile sa fie neevaluabile in bani, dar sa nu priveasca o obligatie de a face sau de a nu face (pentru caracterul evaluabil sau neevaluabil al actiunilor patrimoniale, a se vedea comentariul art. 101 NCPC). Apreciem ca aceste din urma cereri vor intra sub incidenta prevederilor art. 95 pct. 1 NCPC, text potrivit caruia „tribunalele judeca in prima instanta toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante”, mai ales ca tribunalul este instanta cu plenitudine de competenta in actuala reglementare.

Se observa ca art. 94 alin. (2) NCPC introduce categoria hotararilor pronuntate de judecatorii in prima si ultima instanta. Consideram ca formula „in prima si ultima instanta” sugereaza excluderea cailor de atac a apelului si a recursului, dar nu si a cailor de retractare – revizuirea si contestatia in anulare. Aceasta prevedere trebuie corelata si cu dispozitiile din materia procedurii speciale a cererilor de valoare redusa (art. 1025 si urm. NCPC) si mai cu seama cu art. 1032 alin. (1) NCPC. Acest ultim articol prevede ca hotararea data intr-o cerere a carei valoare nu depaseste 10.000 lei „este atacabila numai cu apel la tribunal”. Asadar, daca reclamantul opteaza pentru introducerea unei cereri de chemare in judecata privind o suma de pana la 2.000 lei in procedura de drept comun, potrivit art. 94 pct. 2 NCPC, nu va beneficia de apel. Insa, daca va opta pentru procedura speciala instituita de art. 1025 si urm. NCPC, va avea deschisa calea de atac a apelului.

Totusi, este de subliniat ca, spre deosebire de art. 94 pct. 2 NCPC care vizeaza orice cerere avand un obiect de o valoare sub 2.000 lei, indiferent de natura sau izvorul creantei, art. 1025 NCPC exclude aplicabilitatea procedurii speciale pentru cererile in materie fiscala, vamala, administrativa, in materie de mostenire etc.

Bibliografie:

  • Gh.Piperea și alții, Noul Cod de procedura civila. Note, Corelatii, Explicatii, ed. CH Beck, Bucuresti, 2012
  • D. Ghita, Aspecte noi privind competenta instantelor judecatoresti in noul Cod de procedura civila, Noile coduri ale Romaniei, in Studii si Cercetari Juridice, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 367

Comandă acum orice lucrare de licență, lucrare de diploma, lucrare de disertatie, referat, studiu de caz sau orice alt proiect științific!

Tagged with: , , , , , ,